S-a scris că a izbucnit Marea Criză Economică în toamna anului 1929 prin prăbușirea bursei americane, fabricile s-au închis și nivelul de trai s-a prăbușit. S-a mers din rău în mai rău și s-a ajuns la un nou conflict mondial în septembrie 1939. Marea Recesiune a fost cauza principală care a generat noul pârjol universal și totul a pornit de la defectele sistemului capitalist de producției. Specialiștii în cercetarea trecutului au repetat poveștile despre lipsa de activitate industrială până când a ajuns adevăr istoric.
Realitatea a fost complet diferită de ceea ce au scris contemporanii, cei ce nu bănuiau ce realizau uzinele mecanice. Adevărul era că făceau prea multe și s-a ales praful de fericirea maselor.
Iosif Stalin a aflat că firma germană produce mărfuri interesante și s-a încheiat un acord secret în data de 28 august 1930 prin care au fost primite 12 tunuri antitanc de calibrul 37 mm și partea sovietică putea să producă modelul inventat de firma Rheinmetall. Au fost asamblate în anii 1931-1933 764 de tunuri, 255 fiind respinse la controlul de calitate. Este evident că fabrica din Moscova suferea de bolile copilăriei în noul domeniu artileristic, dar nu erau probleme cu întreținerea și aprovizionarea fabricii în vreme de recesiune. Statul sovietic suporta totul și era normal să fie lipsuri pe piața civilă. Este un coșmar logistic să ai o uzină care în anul 1931 să facă numai rebuturi ce aveau fiecare 320 kg. Se știe că un tun este compus din piese realizate din cele mai bune aliaje și se consumă energie din belșug pentru obținerea metalelor și apoi pentru modelarea acestora.
Marea Criză Economică a fost generată de politicile conducătorilor din epocă și Stalin a avut o contribuție fundamentală prin dirijarea resurselor spre distrugere. Interesant este că nu existau în epocă blindatele care să fie combătute cu atât de multe tunuri specializate. România avea numai tancuri Renault din prima conflagrație mondială și multe dintre acestea dotate numai cu mitraliere. Singurul stat care dispunea de tancuri multe, chiar dacă acestea erau tot din trecutul conflict era Franța. Conducerea de la Moscova era dornică să înceapă revoluția mondială și să ajungă până la Oceanul Atlantic, tunurile antitanc fiind utile împotriva carelor de luptă și a infanteriei.
Tun sovietic antitanc de calibrul 45 mm, model perfecționat din importul german. Exponat din cadrul Muzeului Militar din Iași. Imaginea aparține publicației Ziarul de Istorie. Orice folosire a acesteia se face doar prin precizarea sursei.Sursă imagine: Wikimedia Commons