Al Doilea Război Mondial rămâne un domeniu interesant de cercetare pentru specialiști și pasionați munți de cărți și de documentare fiind lansați pe piață. Nu lipsesc și temele controversate, cele ce generează dezbateri înverșunare în timpul cărora se uită de principiul fără ură și părtinire. Momentul 22 iunie 1941 este deosebit de analizat și cercetătorii sovietici și apoi ruși n-au putut sau n-au vrut să înțeleagă ceea ce făcea Iosif Stalin în primele șase luni ale anului 1941. Teza cu atacul prin surprindere era prea puerilă și atunci dictatorul de la Kremlin a fost declarat paranoic, că avea încredere în cuvântul lui Hitler și în oamenii din subordine. Ar fi fost o prietenie ca de la dictator la dictator, o teamă amestecată cu venerație dominând mintea lui Stalin. N-a mai făcut pregătiri militare și astfel Wehrmachtul a putut să pătrundă adânc în Uniunea Sovietică. Istoricii sovietici l-au criticat în toate felurile posibile pentru deciziile luate, curajul savanților sovietici fiind unul deosebit. Din păcate, eroismul s-a manifestat numai și numai după martie 1953 și se reducea la aceste erori grave ale liderului roșu.
S-a scris că Iosif Stalin nu s-a pregătit de război, dar istoricii ruși au publicat o statistică referitoare la numărul de tancuri, tipul acestora și regiunile în care se aflau. Armata Roșie avea disponibile 266 de exemplare de KV-1, tanc greu ce era fără egal în lume în ceea ce privește blindajul și armamentul de la bord. Nu era perfect, dar noutățile aduse îl făceau dificil de distrus de proiectilele germane, mai ales că partea sovietică dispunea de un Panzer III cu rol de vânător de care blindate. Se mai adăugau și 102 exemplare de KV-2. Dacă istoricii din trecut spuneau că partea sovietică dispunea de o mulțime de tancuri vechi, cele din seria KV nu puteau să fie mai vechi de decembrie 1939. Aceste cetăți pe șenile erau invulnerabile la loviturile frontale cu proiectile de calibrele 37, 47, 50 și 75 mm din dotarea forțelor germane. Blindajul frontal făcea față chiar exploziilor generate de obuze de calibrul 150 mm și doar tunurile antiaeriene de calibrul 88 mm puteau să le vină de hac.
Iosif Stalin primește un raport că are la dispoziție 368 de mașini de luptă proiectate la standarde peste nivelul timpului și că Adolf Hitler nu are vreun blindat modern. În plus, stocurile de carburanți nu erau suficiente pentru un conflict de amploare și pe spatii vaste. Era normal să nu considere forțele germane un pericol iminent, mai ales că erau informații despre o campanie în Balcani. Uniunea Sovietică nu era implicată în ostilități și astfel forța de izbire nu era uzată.
Iosif Stalin a fost acuzat că se ținea de petreceri cu mult alcool, că nu se pricepea la problemele mirare deoarece nu avea studii în domeniu și neglija pregătirile de la granița vestică. Era cam un fel de sabotarea al Uniunii Sovietice. Istoricii năimiți sau cei ce repetă poveștile aparatului de propagandă șterg cu ușurință puternicele mașini asamblate din cel mai bun oțel al uzinelor metalurgice proaspăt ridicate pe teritoriul imperiului ideologic. Se zice că Stalin nu se pricepea la cele ale războiului și era înconjurat de comandanți nu prea inteligenți. Datele descoperite până la nivelul anului 2005 indică existența a 232 de KV-uri în cele trei regiuni militare ce se învecinat cu Reichul, ceea ce înseamnă că se respecta principiul concentrării forțelor. Un procent de 87,2% nu poate să indice o lipsă de pregătire și de concentrare a blindatelor grele și noi. Există mărturii ale mareșalilor sovietici că Stalin se interesa de nivelul producției de armament și este evident că deplasarea tancurilor grele nu se putea face fără aprobarea sa. Eta echivalentul a aproape două divizii blindate germane cu mașini de toate tipurile. Este evident că liderul comunist a fost de acord cu deplasarea trenurilor pline cu tancuri, muniții și combustibil spre vest, costurile operațiunii fiind extrem de ridicate în raport cu distanțele din spațiul sovietic. Lagărul comunist s-a pregătit în cel mai serios mod pentru un război și dotarea diviziilor de tancuri dispuse în vest era cu mult peste ceea se afla în tabăra germană, dar Stalin a decis că este bine să lase forțele naziste să se risipească prin Balcani.
Trenurile urmau să aducă noi efective pentru pregătirea războiului de amploare cu cealaltă putere terestră și era greu de crezut pentru Stalin că Panzerele pot face ceva împotriva unui colos precum KV-1. Cum majoritatea erau modele Panzer I, Panzer II Panzer 35 (t), Panzer 38 (t) și Panzer III cu tun de calibrul 37 mm, a fost absolut normal să nu se creadă în avertismentele privind invazia. În plus, nici nu erau concentrate în zonele favorabile de pornire la atac.
Sursă imagine:Pexels