Democrația este un sistem politic modern care are la bază partidele politice, alegerile și separarea puterilor în stat pentru a fi evitate tensiunile sociale, instaurarea unei dictaturi și descoperirea unor noi căi de progres. Teoretic, principiile sunt bune și astfel poftele politicienilor sunt limitate de cadrul legilor și trebuie doar să se gândească la huzurul cetățenilor. Pacea socială ar putea să fie veșnică dacă ar exista rațiune. Teoria este bună, dar oamenii vor căuta permanent soluții pentru mai multă putere și avere, sclavii ideilor fiind obsedați să se impună și să-i transforme pe ceilalți în robi.
Germania era după Primul Război Mondial o republică democratică în care nu mai trebuia să existe spiritul militarist care a generat un măcel european fără precedent. Multe partide politice ofereau idei pentru atragerea maselor de votanți și erau reprezentate toate orientările. Cel mai agresiv organism politic era NSDAP dezvoltat de către Adolf Hitler. Extremismul grupării trebuia barat cu orice preț la alegerile parlamentare din 6 noiembrie 1932 și campania politică a fost deosebit de înverșunată. Partidul nazist a obținut 33,09% din voturi și a fost urmat de Partidul Social Democrat ce atingea cota de 20,43%. Poziția a treia era ocupată de Partidul comunist din Germania ce avea 16,86% din opțiunile populare și era finanțat de către sovietici. Democrația era în pericol deoarece gruparea nazistă era pe prima poziție în legislativ și putea să-l dea pe cancelar, deținătorul puterii executive.
Președintele Germaniei, Paul von Hindenburg, era cel ce-l desemna pe conducătorul guvernului și avea mai multe soluții oferite de jocul rezultatelor. Nici situația în Parlament nu era dezastruoasă. Social-democrații erau de stânga și puteau să facă o alianță cu mișcarea comunistă până la neutralizarea pericolului nazist. Puteau fi obținute și voturile partidului de pe locul al patrulea. Partidul Zentrum avea 11,93% din voturi și era o grupare strânsă în jurul spiritului catolicismului german. Chiar dacă nu erau de aceeași orientare politică, nevoia ii putea aduce la aceeași masă. Aceasta era o soluție rațională și gruparea nazistă ar fi rămas fără fonduri și s-ar fi destrămat ca un fum.
Politicienii însă nu stau bine la capitolul rațiune și orgoliile personale sunt deosebit de puternice, totul mascat de motive ideologice. Ideea de unire nu prea este iubită și ura domină lupta pentru putere. Nu contează nici măcar instinctul de supraviețuire. Problema germanilor era că decizia privind viitorul lor era luată în afara teritoriului național de un conducător specializat în acțiuni subversive. Hotărârea luată după alegerile din noiembrie a pecetluit soarta Europei și toți germanii au fost pioni. Iosif Stalin a hotărât la Kremlin că mișcarea comunistă nu poate să facă alianță cu social-democrații indiferent de situație. Mai mult Se recomanda o luptă pe viață și pe moarte cu trădătorii adevăratului socialism. Ordinul Cominternului a fost executat cu o fidelitate ce demonstra că armata comunistă nu mai avea vreo legătură cu poporul german și von Hindenburg a ales să dea mandatul de cancelar lui Adolf Hitler pentru a pune capăt stării de instabilitate. Liderul nazist ajungea astfel la putere în ziua de 30 ianuarie 1933 și a luat măsuri pentru consolidarea autorității personale. Democrația lua sfârșit în favoarea unui nou Reich.
Forțele represive ale noului regim au avut grijă să elimine membrii fostelor partide și au fost umplute închisorile. Cum locurile de detenție erau puține, au început să apară lagăre de concentrare, cel de la Dachau fiind primul experiment. Decizia lui Stalin a vizat slăbirea Germaniei prin aducerea la putere a unei grupări extremiste ce nu avea experiență administrativă. Se putea spera și la apariția unor tensiuni sociale. Socotelile au fost greșite și partidele politice au dispărut ca un fum sub loviturile temutei GESTAPO. Mai mult. Politica de înarmare a dus la apariția unei forțe militare care în iunie 1941 a început invadarea Uniunii Sovietice și statul comunist era să dispară din istorie. Politicile de distrugere a lumii capitaliste au fost pe gustul lui Stalin în perioada 1939 – 1941, dar marele șoc a venit la 22 iunie 1941. Jocurile politice extremiste pot duce la catastrofe planetare. Mulți lideri au o imaginație bolnavă și ajung să inventeze probleme pentru a se menține la putere.
Sursă imagine: History