Rusia țaristă a fost cuprinsă în 1917 de o revoluție prin care burghezia a vrut să preia puterea de la anacronica lume medievală reprezentată de țar, moșierime și cler. Elitele urbane trăiau însă rupte de interesele celor mulți din mediul rural și nici cu masele de muncitori nu erau prea apropiate pentru că se menținea un nivel de trai scăzut pentru a realiza producția de armament necesară continuării ostilităților pe Frontul de Est. A fost suficient ca un partid extremist să promită încetarea luptelor și acordarea de pământ soldaților ce erau în majoritate țărani și ordinea socială s-a prăbușit. Bolșevicii au profitat de starea de nemulțumire și au preluat controlul asupra orașelor ce produceau armament și aveau depozite mari de arme. Presupusa revoluție din octombrie 1917 a fost o lovitură de stat și a început marea luptă pentru acapararea puterii în fostul imperiu și apoi să promoveze ideologia totalitară peste hotare.
Conducerea bolșevică a început războiul cu Polonia și a finanțat acțiunile din Ungaria pentru a face export de revoluție, dar a fost evident că trupele comuniste sufereau la capitolul organizare și nici aprovizionarea cu muniții nu permitea înfruntarea unor armate regulate. Dezastrul din fața Varșoviei l-a convins pe Stalin că trebuie schimbată strategia. Kremlinul a mers pe ideea consolidării puterii în spațiul rusesc și întreaga țară trebuia organizată după noile idei înainte de marele război. Lenin avea creierul grav bolnav și a fost absolut normal să gândească haotic. Iosif Stalin a citit la înmormântarea primului dictator bolșevic în 1924 ceea ce dorește să facă în lagărul întins pe două continente. A spus clar că dezvoltarea forțelor armate este în centrul atenției politicii statului comunist. Cel ce cândva a fost la seminarul teologic a pus tot fanatismul de care era capabil în slujba militarizării societății.
Stalin a ajuns în timp la ideea că mai întâi are nevoie de fabrici pentru a putea înzestra oștiri numeroase. A început în 1927 o industrializare forțată ce i-a uimit pe specialiștii în economie ai timpului prin viteza cu care erau ridicate marile combinate. Capitaliștii erau încântați de generozitatea liderului comunist ce cumpăra fabrici întregi fără să se mai complice cu acțiuni birocratice. De departe, părea un fel de paradis terestru pentru că oamenii aveau locuri de muncă. Sunt omise din analize lagărele de concentrare unde se practica exterminarea prin trudă.
Stalin a fost interesat să valorifice potențialul industriei numai pentru punerea în practică a ideii de revoluție mondială. Există destulă populație pentru carne de tun și oțelul mergea spre cel mai sofisticat armament. Armata Roșie trebuia să fie cea mai puternică din lume și cea mai ofensivă. Centrul de putere de la Kremlin a dezvoltat legiuni întregi de istorici pentru a demonstra presupus științific că totul a fost făcut pentru fericirea clasei muncitoare și pentru apărarea cuceririlor revoluționare. Dacă specialiști renumiți au scris tomuri stufoase despre lipsa de înarmare și despre pacifismul stalinist, oare trebuie să credem varianta oficială?
Adevărul a fost mereu la vedere, dar regimul comunist n-a permis o gândire liberă pentru a se ajunge la concluziile corecte. Acțiunile staliniste în domeniul flotei erau departe de nevoile defensive și ordinele prevedeau construcții deosebite de ce se realiza în lumea capitalistă. Liderul de la Kremlin a cerut șantierelor navale 16 crucișătoare de bătălie din Clasa Kronshtadt și o primă unitate trebuia să aibă punerea chilei pe 1 septembrie 1939, dar unele probleme tehnice au amânat ceremonia până pe 5 noiembrie. Un vapor urma să acționeze în Marea Baltică și un altul în Marea Neagră, armamentul de la bord fiind format din câte șase tunuri de calibrul 380 mm. Problema era că nava montată în Nikolaev, oraș din Ucraina, nu prea avea rost într-o mare închisă și în care nu existau ținte demne pentru bombardamente cu proiectile scumpe și înalt explozive. Cele performante chiar nu aveau utilitate în fața forțelor navale ale statelor riverane. Era absolut inutilă. Crucișătorul ar fi fost necesar pentru misiuni departe de propriile baze și pentru nimicirea oricărei ținte navale de dimensiuni mari, prada favorită urmând a fi crucișătoare clasice cu tunuri de calibrul 203 mm. Oare putea să fie utilă la ceva? Ideea lui Stalin era că trupele clasice vor da lovituri devastatoare inamicilor din vest și apoi navele grele ar fi putut să iasă în ape largi, oceanice. A dorit 16 unități de luptă, dar industria n-a putut face față cererilor de oțel special. Ofensiva dezlănțuită de Wehrmacht la 22 iunie 1941 a pus capăt planurilor staliniste de construire a crucișătoarelor de bătălie pentru revoluția mondială planificată strict după 23 august 1939. Rusia sovietică a fost obligată să lupte pentru propria supraviețuire și cele două carene au fost tăiate după 1945 deoarece erau realizate după proiecte depășite.
Stalin a fost permanent dominat de ură, dar stricarea planurilor navale de către naziști a amplificat furia celui ce dorea întreaga lume. Ideea de crucișător de bătălie n-a fost uitată și s-a dorit un model cu tunuri de calibrul 305 mm, dar industria n-a fost în stare să-l livreze nici pe acesta și după 1953 au fost anulate proiectele vetuste de către urmașii la Kremlin, cei ce erau îngrijorați că nu pot face față tensiunilor sociale generate de penuria de bunuri de pe piață.
Uniunea Sovietică a însemnat o permanentă pregătire pentru cucerirea planetei și locuitorii au fost sacrificați pentru atingerea obiectivului utopic. Astăzi sunt tocate trupe pentru ocuparea Ucrainei, un fost arsenal al lagărului comunist, și nu contează numărul de victime. Rușii, termen în care sunt incluse peste 193 de etnii ce locuiesc în vastul spațiu euro-asiatic, sunt mereu condamnați să satisfacă fanteziile celor ce deja sunt uitați de ingrata Istorie. Din păcate pentru centrul de putere de la Kremlin, desfășurarea ostilităților a dus la distrugerea unor capacități de producție ce fuseseră ridicate tocmai pentru susținerea ofensivei la nivel planetar. Este greu pentru omul obișnuit să înțeleagă dimensiunile industrializării comuniste și poate confruntările dure de la Azovstal să indice ceea ce edificaseră comuniștii pentru a putea să nenorocească întreaga populație a planetei.
Sursă imagine: Picryl