Istoriografia sovietică a lansat teza oficială și științifică despre lipsa de pregătire din iunie 1941 și a fost normal ca trupele germane să poată pătrunde adînc în teritoriul statului comunist. Chiar și Iosif Stalin a fost acuzat că n-a făcut totul pentru a fereca granițele vestice ale imperiului roșu. Era o acuzație foarte gravă, sancționată cu moartea pe timpul dictatorului. Curajul autorilor venea însă după dispariția fizică a celul ce dezvoltase Armata Roșie. Tezele despre 22 iunie 1941 au fost repetate intensiv și au ajuns să fie cunoscute la nivel de mase. Oare să fie adevărate?
Există publicată în vastul spațiu virtual o hartă cu amplasarea trupelor sovietice și germane înainte de ofensiva masivă și documentul cartografic vorbește foarte clar. Cele două organisme militare au fost dispuse pentru a se respecta principiul concentrării forțelor și în cele mai avansate poziții. Este interesantă situația din regiunea localității Lomja. Existau în dispozitiv Diviziile 8 și 13 infanterie ce încadrau Divizia 6 cavalerie. Puteau fi oprite numai de Divizia 87 infanterie germană, aceasta fiind risipită pe un front vast. Mai erau ceva unități mai mici, dar valoarea combativă era redusă în apărare și ofensivă. Comandamentul sovietic a studiat temeinic harta și terenul și a planificat totul corect din punct de vedere strategic și tactic. Infanteria era menită să pornească asaltul și să neutralizeze detașamentele germane avansate. Cavaleria urma să se infiltreze cât mai adânc în adâncimea teritoriului inamic și terenul permitea acțiunea acestei arme mobile.
Există publicată în vastul spațiu virtual o hartă cu amplasarea trupelor sovietice și germane înainte de ofensiva masivă și documentul cartografic vorbește foarte clar. Cele două organisme militare au fost dispuse pentru a se respecta principiul concentrării forțelor și în cele mai avansate poziții. Este interesantă situația din regiunea localității Lomja. Existau în dispozitiv Diviziile 8 și 13 infanterie ce încadrau Divizia 6 cavalerie. Puteau fi oprite numai de Divizia 87 infanterie germană, aceasta fiind risipită pe un front vast. Mai erau ceva unități mai mici, dar valoarea combativă era redusă în apărare și ofensivă. Comandamentul sovietic a studiat temeinic harta și terenul și a planificat totul corect din punct de vedere strategic și tactic. Infanteria era menită să pornească asaltul și să neutralizeze detașamentele germane avansate. Cavaleria urma să se infiltreze cât mai adânc în adâncimea teritoriului inamic și terenul permitea acțiunea acestei arme mobile.
Stalin nu era conducătorul care să aibă încredere în trupele clasice și au fost aduse în regiune Diviziile 4 și 7 de tancuri cu o dotare uimitoare. Divizia 4 de tancuri avea 453 de blindate și cea cu numărul 7 dispunea de 368. Amplasarea lor era mai mult decât perfectă. Se aflau într-o poziție care permitea ofensiva printr-o regiune slab apărată și puteau să înainteze rapid spre nord-vest unde se afla localitatea Elbing. Ar fi fost un coșmar pentru Wehrmacht. Grupul de armate Nord ar fi fost încercuit și s-ar fi instalat panica dacă s-ar fi aflat că tancurile cu stele roșii au ajuns la Marea Baltică. Amplasarea diviziilor germane era absolut defectuoasă din punct de vedere defensiv, dar Hitler a dorit acțiuni ofensive și generalii au acționat conform ordinelor superioare. Nu contau regulile artei militare.
Campania din anul 1941 a avut câștigător pe cel care a pornit primul la atac și a dat peste cap toate calculele savante ale părții adverse. N-a mai contat superioritatea zdrobitoare a inamicului la capitolul tehnică motorizată. Binomul tanc – avion a fost greu de oprit dacă n-au existat fortificații de campanile pregătite din timp și care să le dubleze pe cele din beton.
Sursă imagine: Picryl