tanc kv-1
3

Stalin și testarea tancurilor pe viu în Finlanda

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 3 Aprilie 2025 | Nr. 1095

Iarna poate să fie cumplit de grea în regiunile nordice ale Europei și ținuturile Finlandei nu făceau excepție. Mlaștinile, pădurile dese, drumurile proaste și puține și întunericul nu prea recomandau ducerea unor lupte cu armate numeroase, cele care deplasau oameni, cai și mașini, sensibile la ger. Acestea erau simple detalii pentru Stalin și la 30 noiembrie 1939 a început ofensivă Armatei Roșii. Trebuia să fie un Blitzkrieg, dar apărătorii au rezistat și au provocat pierderi cumplite în colaborare cu anotimpul alb.

Tancul trebuia să fie acea mașină de luptă care să strivească în șenile orice obstacol natural sau antropic, dar socoteala de la Moscova nu s-a potrivit cu cea din teren și blindatele trimise în primele rânduri au suferit pierderi grele. A fost necesară angajarea rezervelor și aducerea de modele noi în vederea străpungerii liniilor defensive. Se impunea angajarea unui tanc care să reziste la loviturile de tun trase de la mică distanță și liderul de la Kremlin avea întotdeauna rezerve. Au fost trimise în prima linie cinci exemplare de KV-1 și s-a demonstrat că grupul propulsor pe motorină se comporta perfect în condiții de ger.

Generalii erau interesați de calitatea blindajului din oțelul ce se producea în cantități din ce în ce mai mari. Au fost utilizate în luptă patru exemplare și cele mai multe lovituri, 14, au fost primite de cel notat U-0. Cuirasa a rezistat perfect și au fost observate ciobiri cu o adâncire de până la 40 de milimetri. Era ceva nesemnificativ în raport cu grosimea totală și, în plus, armamentul de la bord ar fi fost mortal pentru echipajele tunurilor anticar.

Testul din Finlanda a demonstrat că modelul KV este perfect adaptat pentru câmpul de luptă înțesat de tunuri antitanc de calibrele 37 și 47 mm. Călcâiul lui Ahile rămânea trenul de rulare, șenilele fiind vulnerabile la explozia minelor și un tanc greu era dificil de reparat în plin câmp. S-a considerat că toate blindatele timpului sufereau de aceeași problemă și s-a dat acordul pentru marea producție de serie.

Datele despre testarea din Finlanda au fost publicate de M. Kolomieț din anul 2001, dar se poate scrie în lucrări serioase de Istorie că partea sovietică nu avea o dotare adecvată pentru susținerea unui conflict modern de amploare. Germania nu dispunea în decembrie 1939 de vreun Panzer care să se compare cu un KV-1 și nici procesul industrial nu era demarat. S-a scris că Iosif Stalin nu era pregătit de un conflict de amploare în iunie 1941 și nici n-a trecut industria pe picior de război, dar fabricile asamblau deja la sfârșitul lui 1939 blindate ce ajungeau la o masă de 45 t în varianta antitanc. Absolut toate tancurile germane erau uzate moral în iunie 1941 și chiar se poate pune întrebarea de ce erau trimise în prima linie, multe fiind perimate din momentul proiectării. Este evident că spionajul german n-a cules date esențiale de pe frontul din Finlanda și nici nu s-a interpretat corect ceea ce era disponibil. Adolf Hitler a fost cel care a pornit la ofensivă cu armata prost înzestrată și lipsuri mari erau și la nivelul anului 1941.

Exista o variantă de KV dotată cu obuzier de calibrul 152,4 mm și care dispunea de o cuirasă din oțel destinat navelor militare. Era deosebit de rezistent în vederea apropierii de pozițiile inamice în vederea distrugerii cu un foc direct. Era incredibil de protejat prin cuirasa din aliaj special, dar n-a mai apucat în iunie 1941 să-și demonstreze calitățile. Erau căutate în luptele defensive tunurile cu țeavă lungă și cu cadență ridicată de tragere în vederea atingerii unor ținte mobile și astfel s-a trecut numai la tancurile cu tun rapid de calibrul 76,2 mm. Partea interesantă este că proiectanții germani n-au reușit să egaleze mașinile care au fost proiectate în urma lecțiilor din Finlanda și cel mai important a fost motorul diesel, cel ce valorifica în mod superior combustibil puternic și ieftin. Germanii au neglijat ceea ce s-a petrecut pe frontul nordic și chiar au favorizat partea sovietică prin împiedicarea livrărilor de armament. Nici mai târziu nu s-a înțeles rolul Armatei finlandeze și au sosit prea puține arme în vederea obținerii superiorității calitative.

Sursă imagine: Wikimedia Commons