Luna iunie a anului 2025 a adus o modificare în preocupările strategilor și ale jurnaliștilor. Operațiunile militare ale Israelului au atras atenția spre Orientul Mijlociu și lungul front din estul Ucrainei a cam fost uitat. Asta nu înseamnă că luptele n-au continuat, mai ales în regiunile râvnite de conducerea de la Moscova. Sunt confruntări dure în zona Sumî și trupele ruse sunt măcinate de luptătorii ce cunosc regiunea și duc acțiuni active. Alte încleștări de amploare sunt în preajma orașului Pokrovsk, acolo unde ar fi fost concentrate efective ce trec de o sută de mii de militari. Moscova nu crede în lacrimi și vrea victoria cu orice preț. Dispariția a sute de mii de bărbați nu înseamnă un cost prea ridicat.
Un mare sprijin le vine trupelor invadatoare din partea avioanelor ce pot lansa bombe planante de 250, 500 sau 1.500 kg, cele ce sunt devastatoare pentru localități și trupe din cauza cantității mari de explozibil. Armele pot fi din era sovietică și modernizate în vederea reducerii costurilor sau sunt din producția nouă pentru a avea precizie sporită. Ambele variante sunt greu de interceptat din cauza corpului mic și a vitezei sporite cu care se îndreaptă spre obiectiv.
Ofițerii ucraineni au ajuns la concluzia simplă că este mai ușor să prinzi albinele în stup și nu să încerci să le cauți prin văzduh. Au fost lovite pe 1 iunie 2025 bombardierele strategice ce erau implicate în atacurile cu rachete de croazieră și parcă elanul piloților a mai dispărut. Problema era că au rămas bombardierele Suhoi Su-34, cele ce erau concepute să satureze terenul cu explozibili. Au fost rodul unor cercetări îndelungate și includ cele mai moderne echipamente în vederea detectării țintelor și a executării cu precizie a loviturilor, totul din viteză la altitudine mică sau de la înălțime. Este un colos de 22,5 t, dar poate să ducă spre obiectiv până la 14 t de muniții. Este evident de ce o astfel de mașină trebuie scoasă din uz cu orice preț.
Cuibul aeronavelor Su-34 era un aerodrom de lângă Volgograd, fostul Stalingrad, dar serviciile secrete ucrainene, prin metode specifice, au reușit să-l identifice și s-a propus un atac cu drone cu rază lungă de acțiune. Roboții ucigași au fost dirijați astfel încât să nu fie interceptați de sistemele antiaeriene și au lovit cumplit în noaptea de 27 iunie 2025. Generalii ruși au putut apoi să privească disperați dezastrul rămas în urma exploziilor. Au fost nimerite în plin două exemplare și alte două au fost avariate. Industria este capabilă să producă adevărate minuni pentru păsările metalice, dar depinde de amploarea pagubelor și unde au fost lovite. Inginerii și muncitorii au limitele lor. O altă dronă a fost dirijată spre un sector deosebit de interesant al aerodromului: zona de întreținere și de armare a avioanelor. Au rezultat distrugeri și incendii acolo unde sunt folosite echipamente speciale, greu și scump de înlocuit.
Un cititor obișnuit va crede că lovitura ucraineană este lipsită de importanță, dar un Su-34 este dificil de asamblat și nu mai sunt avioanele de pe timpul lui Stalin din lemn și placaj. Puține state din lume își permit să întrețină avioane comparabile, cele ce iau la bord și 12 t de combustibil de aviație. Prețul unui singur aparat este de cel puțin 36 milioane de dolari, dar se poate ajunge la 50 de milioane, totul fiind în funcție de dotările electronice de la bord.
Mai trebuie să se observe un aspect ce n-are legătură cu războiul din Ucraina în sine. Su-34 a intrat în dotare din anul 2006 și cel puțin 163 de exemplare au fost identificate de către pasionații de aviație. Parcă se spunea pe vremuri că a fost o criză financiară și nu erau bani pentru nevoile civile. Se pare că politicienii au investit prea mult în mijloace de distrugere și acestea au început să fie folosite acum din plin în conflicte în care nu se pot utiliza armele nucleare. Conducerea de la Moscova merge tot înainte în dulcele stil clasic. Nu se văd pierderile și există numai victorii și slavă.
Sursă imagine: Wikimedia Commons