Stă scris în cărțile de istorie contemporană că Armata Roșie a fost cea mai importantă în războiul împotriva Germaniei naziste și astfel populația a fost convinsă timp de decenii că s-a luptat pentru o cauză dreaptă. Munți de hârtie și lacuri de cerneală au fost utilizate pentru a inocula rolul pozitiv al Kremlinului în evenimentele istorice din Al Doilea Război Mondial. Repetarea la infinit a aceleiași teze trebuie să ducă imediat cu gândul la o manipulare a mulțimilor cu ajutorul maselor de politruci dornici de avansare.
Istoria este scrisă pe bază de iluzii și s-a ajuns la formarea unor legende urbane din care nu trebuie să scape populația pentru ca nu cumva să scape din capcana centrului de putere de la Kremlin. Savanți reputați au scornit cărți și articole prin care să sublinieze ideile și poftele celor care ajung în fruntea piramidei sociale. Dorința de promovare spre cele mai bănoase posturi a dezvoltat imaginația profitorilor.
Adevărul este că efortul principal a fost făcut de către SUA și este uluitoare alianța dintre bastionul democrației și patria lagărelor de concentrare și de exterminare. Iosif Vissarionovici Stalin a mobilizat trupele pentru atacuri în valuri și au fost pierderi grele în fiecare zi și sector. Au fost vreo 12 milioane de victime și sângele militarilor Armatei Roșii a fost transformat în argument pentru a sublinia rolul pozitiv al Moscovei în istorie. Au fost oferite mormane de medalii pentru convingerea locuitorilor că statul le-a acordat atenție și răsplată. Industria americană a livrat tot ceea ce cerea Stalin și doar problemele legate de străbătea unor spatii vaste de apă, regiuni bântuite de avioane și submarine. Existau probleme generate și de acțiuni ale unităților de suprafață ale Kriegsmarine. Conducerea de la Washington a aprobat livrările și transportul a fost asigurat cu nave comerciale americane și britanice, escorta fiind realizată cu ajutorul vapoarelor de luptă ale US Navy și Royal Navy.
Strategii americani au considerat că Uniunea Sovietică a suferit pierdut prea multe mijloace de transport și forța de șoc a tancurilor T-34 nu putea să fie exploatată fără o aprovizionare rapidă, ceea ce implica o furnizare de camioane. Acestea erau construite din materiale de calitate și aveau tracțiune integrală, cele două rânduri de roți duble permiteau trecerea prin cele mai dificile terenuri. Camionul Studebaker US6 a fost considerat potrivit pentru Frontul de Est și putea să asigure tot ceea era necesar trupelor. Era capabil să ducă 2,3 tone de încărcătură prin orice teren, dar se putea forța până la 4,5 tone. Putea să fie util la mișcarea militarilor și la tractarea tunurilor de diferite calibre. Au ajuns în teritoriile controlate de sovietici 187.900 de exemplare, totalul mașinilor americane care au primit stele roșii fiind de peste 400.000 de unități. Sursele dau cifre diferite, dar au fost de calitate deosebită și multe camioane au devenit purtătoare de lansatoare multiple de rachete, temutele Katiușa. Motocicletele au fost în număr de 34.190 de exemplare.
Transportul cu camioane este interesant, dar consuma prea multe resurse umane și, mai ales, de benzină. Trenul putea să fie util pentru a deplasa volume sporite de produse speciale și de militari. Au sosit 1.918 locomotive puternice și peste 11.000 de vagoane. Ajutorul de la Washington a fost uimitor și prin faptul că au fost expediate șine de cale ferată, trupele de geniu putând să întindă drumul de fier direct pe sol în terenul rezistent sau consolidat.
Uniunea Sovietică a fost salvată de cei care au considerat că ajutorul oferit lagărului comunist este util pentru învingerea lumii naziste. În realitate, n-au reușit să salveze ceva, ci s-a putut pune baza unei noi forțe cu pretenții mondiale, chiar mai agresivă decât Al Treilea Reich.
Sursă imagine: Wikimedia Commons