Anul 1939 a rămas în istorie prin declanșarea unui nou război mondial în urma unei înțelegeri între Moscova comunistă și Berlinul nazist. Evenimentele militare au evoluat astfel încât la 22 iunie 1941 diviziile Wehrmachtului au trecut frontiera și apoi a urmat o puternică înaintare până la Moscova și Leningrad. Marea Britanie a promis imediat ajutor și a urmat cel expediat de SUA. Istoricii sovietici și apoi cei ruși au negat sau minimizat ajutorul venit de peste mări. S-a făcut prea puțin pentru lagărul socialist și Stalin vedea un fel de complicitate a occidentalilor cu Hitler. Era specialist în inventarea de acuzații și milioane de oameni verificase stilul de gândire bolnav.
Istoricii ruși mai curajoși și corecți au publicat studii din care rezultă că s-au făcut eforturi deosebite pentru aprovizionarea Uniunii Sovietice cu ceea ce era necesar efortului de război. Blindatele și mijloacele de transport erau cele mai utile pentru dezvoltarea ofensivelor prin teren greu și anglo-saxonii au strâns materialul necesar și l-au trimis spre Est.
Au fost formate convoaie de vapoare și acestea au fost escortate de către nave militare spre porturile înghețate. A fost un efort economic deosebit, submarinele și avioanele germane scufundând multe ținte plutitoare pline cu echipament prețios. Au fost pierdute în valuri 417 tancuri Lee și Sherman și se poate spune că erau puține în raport cu producția sovietică și cu necesitățile Frontului de Est. Totuși, aceste mașini blindate echivalau cu două divizii cuirasate, ceea ce nu este ușor de format și menținut. În plus, un tanc poate să aibă mai multe vieți pe front. Poate să fie reparat de mai multe ori și să intre în luptă cu același sau alt echipaj. Avariat grav, putea să fie transformat în mijloc de tracțiune pentru artilerie sau în sistem antiaerian. Mecanicii făceau minuni cu mijloacele motorizate în vreme de război și lipsuri.
Tancurile ușoare erau potrivite pentru acțiuni de recunoaștere și pentru manevre acolo unde frontul era acoperit de puțin armament anticar. SUA a trimis Uniunii Sovietice 443 de exemplare din modelul Stuart, dar aceste două divizii au ajuns tot pe fundul mării. Expedierea a patru mari unități de tancuri complete nu este un semn că Washingtonul n-a apreciat rolul trupelor Armatei Roșii în obținerea victoriei contra inamicului comun. Se adăugau 54 de halftrack, mijloace de transport semișenilate, și 228 de mașini M3A1 Scout, cele ce transportau fiecare câte opt militari și puteau să fie punct de comandă mobil sau ambulanță. Putea să fie dotată cu mitraliere ușoare și grele în vederea ducerii luptei împotriva infanteriei.
Transportarea tehnicii blindate se făcea cu mare dificultate deoarece mașinile erau montate complet pentru intrarea în luptă. Un tanc Sherman era un colos lung de cel puțin 5,84 m și lat de 2,62 până la 3 m, ceea ce însemna un volum deosebit și orice vapor are o capacitate limitată. Alte 3.664 de Sherman-uri au fost primite în porturile sovietice sau alte 18 divizii blindate.
Istoricii conservatori vor spune imediat că erau puține și nu se comparau cu T-34. Se putea face mai mult, o tactică psihologică prin care se poate anula orice sprijin. Tancurile au fost sprijinite de avioane și deosebit de eficiente au fost cele din modelul P-39 Airacobra, cele care au dus la formarea așilor sovietici. Armamentul de la bord, tunuri de calibrele 37 sau 20 mm și mitraliere ușoare și grele, era un pericol mortal pentru orice aeronavă și sub 3.000 de metri erau un pericol pentru Me-109 și FW-190. Au fost trimise spre Moscova 4.719 de exemplare, ceea ce a contribuit la copleșirea escadrilelor din cadrul Luftwaffe.
Uniunea Sovietică a vrut cu orice preț să distrugă lumea capitalistă și așa a rămas până astăzi conducerea de la Moscova prin cei care au căzut în trecut. SUA a ajutat prea mult lagărul comunist și sunt numai câteva exemple din ceea ce s-a trimis unui partener dominat de iluzii ideologice.
Sursă imagine: University of Connecticut