Ziua de 25 octombrie 1944 a fost cea în care s-a terminat cucerirea României și un nou stat a fost inclus în lagărul comunist, teoretic pentru vecie. Mulți români încă mai repetă că înainte era mai bine, dar neamul a fost practic transformat în rob ideologic ce trebuia să lupte până la moarte pentru extinderea ideologiei la nivel mondial. Conta numai ideea și nu viețile oamenilor.
Realizarea revoluției mondiale nu se putea face fără existența unei mari cantități de armament și Gheorghe Gheorghiu-Dej a început să achiziționeze tehnică de luptă din Uniunea Sovietică sau din Cehoslovacia, un arsenal al lagărului roșu, în paralel cu dezvoltarea producției locale de arme și muniții. Tancul era principalul instrument al expansiunii comuniste și au fost făcute comenzi mari de blindate T-34 din varianta dotată cu tun puternic de calibrul 85 mm. Proiectilele erau capabile să distrugă orice blindat al vremii deoarece tunul de la bord avea origini antiaeriene și folosea muniție specială. Mașinile au costat o avere, dar încă nu sunt cunoscute eforturile valutare sau în produse. Muniția de la bord era importată și era o marfă cu destinație specială, ceea ce înseamnă că era deosebit de scumpă.
Se poate scrie că au fost utile pentru apărarea patriei și efortul merita, dar trebuie să se observe că România populară era înconjurată numai și numai din state socialiste și nu prea avea cu cine să lupte. Autoritățile de la București făceau planuri să invadeze Turcia, Grecia sau Austria. Tancul este o mașină pretențioasă și necesită o îngrijire specială pentru a fi în permanență în stare de funcționare. Mașina trebuie să fie verificată, reparată sau modernizată în ateliere speciale, bine dotate. Sunt necesare și ateliere mobile pentru îngrijire în condiții de front și mecanici pricepuți însoțesc de la distanță blindatele în ofensivă. Adăposturi speciale trebuie să asigure cel puțin protecția împotriva precipitațiilor, apa fiind un mare dușman al metalului deoarece generează rugină sau afectarea aparaturii electrice.
Industria românească a fost obligată începând din anul 1961 să execute modernizarea mașinilor blindate și acestea au primit instalații care să permită forțarea cursurilor de apă, ceea ce însemna că se pregătea trecerea la ofensivă împotriva lagărului capitalist. Au fost pregătite butoaie cu combustibil suplimentar pentru mărirea autonomiei mașinii, ceea ce însemna în mod sigur pregătirea în vederea trecerii la atac. Rezervoarele din interiorul cutiei blindate aveau un volum de 557 l de motorină și aceasta trebuia să fie filtrată astfel încât să nu conțină impurități. Motorul trebuia să fie în permanentă stare de funcționare deoarece era greu de verificat în cazul blocării. Ordinul de începere a acțiunilor militare a tot fost amânat, dar masele de T-34 au fost ținute pregătite pentru orice eventualitate, ceea ce a însemnat cheltuieli mari. Au fost casate după 1989, tancurile renumite în ultimul război mondial fiind complet depășite de evoluția tehnicii militare.
Sursă imagine: Wikimedia Commons