S-a scris chiar de către istorici, jurnaliști și politicieni români că locuitorii din spațiul carpatic nu sunt harnici și de aceea sunt săraci în raport cu cei de pe alte meleaguri. A fost normal să fie luate măsuri cât mai dure pentru creșterea eficienței economice și s-a mers până la exploatarea în forme de robie, ceea ce făcea ca fuga din țară să fie o plăcere.
Realitatea a fost că puternicii zilei trăiau într-un lux orbitor și făceau o risipă deosebită de bani și bunuri, Erau deosebit de darnici cu străinii și deosebit de zgârciți cu supușii. Domnitorul Petru Șchiopul din secolul al XVI-lea nu putea să facă excepție de la regulă și a strâns averi precum hoții din povestea cu Ali Baba, dar a renunțat la tron atunci când turcii au cerut mărirea obligațiilor fiscale ale Moldovei pe fondul problemelor financiare din imperiu. A plecat în 1591 cu averea strânsă în Imperiul habsburgic unde a și murit în 1594. Autoritățile imperiale i-au inventariat bunurile și cei care au văzut bunurile au rămas șocați de luxul orbitor al unui stăpân din lumea ortodoxă.
Coroana domnească, simbol al puterii, era o adevărată colecție de pietre prețioase și era demnă de orice împărat. Era bătută cu 41 de rubine, mari și mici, 34 de smaralde, alte 15 smaralde, probabil puțin diferite de celelalte și perle. Costa un munte de bani, dar prestigiul domnesc cu greutate se menținea. Din păcate, autoritățile imperiale erau deosebit de lacome și n-au mai avut timp să facă un desen al operei de artă și prestigiu social. Aveau ochii luați de strălucirea pietrelor scumpe și coroana se potrivea cu un colier din aur ce era bătut cu 16 diamante și 29 de perle mari și mici.
Obiectele prețioase au dispărut spre a se face rost de fonduri pentru lumea austriacă și la fel s-a întâmplat cu restul bunurilor.
A fost un alt tezaur dispărut din spațiul românesc. Oamenii munceau și conducătorii plecau cu bogățiile țării în cele patru zări.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
