Istoria spațiului românesc a fost una deosebit de frământată și nici interpretările asupra faptelor trecutului n-au fost mai puțin tumultuoase. S-a zis inițial că românii sunt urmașii legiunilor romane, dar au venit interpretările istoricilor străini despre masacrarea dacilor și apoi a urmat plecarea completă a întregii populații în Balcani. Teoria imigraționistă a generat curentul latinist ce recomanda eliminarea din limbă a tuturor cuvintelor de altă origine. Interpretarea clasică privind amestecul etnic dintre daci și cuceritori romani a fost atacată în comunista eră de o creștere a importanței elementului slav. Nicolae Ceaușescu și politrucii propagandiști au venit apoi cu ideea tracismului și elementul dac a devenit cel mai important în fața romanilor invadatori. A urmat după 1989 dezvoltarea ideii până la emiterea ideii că romanii n-au avut cine știe ce rol în formarea unui nou popor la nord de fluviu, dovadă fiind insuficiența urmelor arheologice romane în spațiul provinciei și dincolo de frontiere. Mai mult. Limba dacilor era cea din care a evoluat latina și de aceea a fost posibilă fuziunea dintre cele două lumi.
Oare chiar să fi fost o prezență nesemnificativă a imperiului în perioada 101 – 271 sau teoriile sunt lansate fără o documentare științifică deosebită? Este adevărat că viața este scurtă și este păcat să fie pierdută prin studii științifice, sistematice. Munca nu este pe gustul maselor și mulți intelectuali nu vor să se obosească prin răsfoirea paginilor scrise de experți în arheologie.
O scurtă privire asupra cărților de arheologie publicate timp de decenii arată imediat că valurile de coloniști veniți din toate colțurile imperiului au schimbat pentru totdeauna structura etnică și ceea ce însemna limbă și mentalitate. Amestecul etnic a fost strâns și astfel a fost posibilă contopirea celor două mari componente. S-a construit masiv și timp de secole locuitorii au cărat cărămizi și piatră pentru ridicarea noilor clădiri. Era foarte simplu să refolosești materialele ceramice, costisitoare prin uriașele cantități de lemne necesare cuptoarelor. Nici scoaterea din carieră a pietrei brute nu era o muncă ușoară. Localnicii au șters fără milă urmele trecutului și cele din metal prețios au fost în centrul atenției celor dornici de îmbogățire cu orice preț. Totuși, numeroase tezaure ies la lumină și numai la Drănic în județul Dolj au fost găsite în aprilie 2023 1.168 de piese de argint.
Terenurile fertile atrăgeau fermieri ce construiau clădiri ce formau o villa rustica. Ansamblul de la Hobița de lângă Sarmizegetusa romană avea un zid cu o lungime de 107 m și o lățime de 68,3 m. O astfel de construcție era concepută să asigure confortul proprietarului, adăpostirea lucrătorilor, păstrarea rezervelor de hrană și a uneltelor și ferirea animalelor de colții fiarelor și de poftele lotrilor.
Puterea Romei era asigurată de existența orașelor și Ulpia Traiana Sarmizegetusa era capitala provinciei și trebuia să fie impozantă prin clădiri. Incinta fortificată avea o lungime de 600 m și o lățime de 540 m, dar construcțiile erau risipite în orice loc considerat favorabil. Localnicii daci trebuie să fi fost impresionați în mod deosebit de zidurile înalte ale cetății și de templele capitalei. Amfiteatrul era plin de viață și de moarte în timpul marilor sărbători publice și n-a fost ridicat pentru înveselirea celor învinși în anul 106. Cetățenii romani se bucurau de tot ce era mai bun la nivel de provincie și imperiu.
Populația era ocrotită de trupele dispuse în castre și cel mai mare era cel de la Apulum, bază pentru formarea unui întreg oraș. Fortificația din zid de la Porolissum era situată în nordul teritoriului roman și ocupa o suprafață de 6,9 hectare. Cetatea ce bara invaziile triburilor barbare se afla lângă o așezare ce se întindea pe 30 de hectare și era locul în care se făceau schimburile de mărfuri în perioadele de pace. Nu puteau să trăiască dacii liberi fără produsele manufacturate ale Romei. Castrul de la Jidova de lângă Câmpulung Muscel a avut o dimensiune de 132 pe 98 m și piatra a ajuns să fie înglobată în biserici. Fortificația și așezarea de la Barboși de lângă Galați acoperă 10 hectare, era punctul de unde se amesteca lumea romană cu cea zisă barbară și comerțul cu imperiul ținea în viață populația dintre Carpați și Nistru.
Pecetea Romei a fost puternic imprimată peste populațiile din tot spațiul carpatic și arheologii continuă să descopere noi urme ale prezenței romane la nord de fluviu. Încă nici nu este bănuită amploarea colonizării imperiale și a amestecului de neamuri. Este mai mult ca sigur că mulți daci au devenit cei mai mari adoratori ai lumii romane din motive economice în cei renumiți 165 de ani de stăpânire imperială.
Sursă imagine: Wikimedia Commons, de Cosmin Stefanescu, licențiată sub CC BY-SA 3.0 RO