A fost o epocă în care conducerea de la București a fost condamnată să colaboreze cu Al Treilea Reich, aliații tradiționali fiind nimiciți ca putere militare continentală în timpul campaniei din 1940. Statul din Carpați n-a dorit să participe la ostilități, dar au avut grijă conducătorii marilor puteri să implice încă un popor în pârjolul universal. Liderii români au fost arestați, judecați și condamnați. Au fost acuzați printre altele și de dezastrul țării din punct de vedere economic prin colaborarea cu forțele germane, cele ce erau vinovate de orice.
Teoria a prins și a rămas în istoriografia română până astăzi. Era normal, conservatorismul fiind în floare la nivel mondial. Realitatea a fost că statul român a profitat de alianța cu Germania pentru a importa produse ce erau interesante pentru economie și populație și se producea o adevărată revoluție cu tehnică modernă de la aliatul impus de evoluția evenimentelor. Istoricul Andreas Hillgruber a oferit câteva date despre comerțul dintre cei doi aliați și numai în anul 1942 au sosit 6.600 t de produse electrotehnice, dar piața locală era un adevărat burete și n-a fost suficientă cantitatea importată. Au mai sosit în anul următor 13.000 t. Energia electrică începea să fie din ce în ce mai căutată și au fost făcute cumpărături masive în condiții de război.
Dezastrul țării a fost după ce trupele sovietice au jefuit în 1944 tot ce-au putut în trecere și apoi a fost introdusă ideea de despăgubiri de război pentru ceea ce nu s-a început din partea României. Tunurile sovietice dictau și statul mic a devenit vinovat pentru conflictul mondial.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
