Anul 2022 putea să fie unul de refacere după epidemia de coronavirus, dar conducerea de la Kremlin a decis că este momentul potrivit pentru ocuparea unor teritorii ce făceau parte cândva din lagărul socialist. Tancurile au intrat în Ucraina și Kievul părea să fie o pradă ușoară, ceva în stilul Peninsulei Crimeea. Calculele de pe hârtie erau simple, frumoase și ușor de îndeplinit, dar apărătorii ucraineni au reușit să administreze lovituri dure coloanelor de blindate și detașamentelor de desant aerian. Au fost respinse toate încercările de înaintare și chiar s-a trecut la contraofensivă, ceea ce a generat pierderi grele în material abandonat. Au fost noi și noi efective și cantități de armament și s-a ajuns la lupte de tranșee în care partea ucraineană este avantajată deoarece militarii sunt adăpostiți în fortificații de campanie și dispun de arme automate, inclusiv mitraliere cu cartușe de calibrul 7,62 mm. Invenția tip Mosin-Nagant este căutată și astăzi deoarece permite străpungerea vestelor antiglonț obișnuite.
A fost necesară aducerea de artilerie grea, tractată și autopropulsată, lansatoare de rachete, tancuri, avioane și elicoptere. Au sosit și transporturi de muniții pentru susținerea unui foc intens. Totuși, liniile apărătorilor au rezistat și consumul de proiectile a fost ridicat. Se impunea folosirea aviației care să lovească țintele cu precizie cu bombe puternice și ieftine, provenind din stocurile sovietice, dar apărarea antiaeriană a reușit să distrugă 99 de avioane până la 17 aprilie 2024.
Avioanele de luptă moderne sunt scumpe și greu de înlocuit. Ziua de 19 aprilie 2024 a fost una neagră pentru planificatorii ruși și s-a aflat că un bombardier strategic Tu-22M3 trebuia să lanseze rachete spre ținte importante. Aparatul de zbor a lansat încărcătura mortală, dar vânătorul a fost luat în colimator de un sistem antiaerian cu rază lungă și lovitura a fost precisă. Aeronava de 58 de tone a căzut în flăcări în zona Stavropol și astfel Rusia a pierdut încă o componentă a luptei pentru stăpânirea planetei, cea care este de trei ori mai grea decât un Su-35. Au fost asamblate 497 de exemplare și unul încărcat complet ajungea la 126 de tone.
Exact ca-n cazul aparatului MiG-23, Tu-22 avea aripile cu geometrie variabilă și costurile de realizare erau sporite și nici întreținerea nu era simplă. Magazia internă era spațioasă până la primirea a 69 de bombe de câte 250 kg. Mult mai interesante erau rachetele de croazieră Kh-15, câte zece la fiecare zbor. Rusia a pierdut astfel două avioane strategice, dar exemplarele nimicite sunt prea puține pentru a-i impresiona pe puternicii zilei de la Kremlin.
Ucraina demonstrat că poate să lovească la distanță, precis și nimicitor tocmai când Rusia este în înaintare. Proiectanții de rachete antiaeriene se gândesc mereu să le modifice astfel încât să crească raza de acțiune și să scoată din luptă vectorii lansatori de bombe planante și rachete de croazieră. Războiul este nimicitor, dar ministrul Șoigu este deosebit de încântat că a crescut producția de armament pentru a se putea trimite tehnică mai veche pe front. Nu se dorește încă pierderea unor tancuri T-14 Armata sau a avioanelor Su-35, păstrate pentru un eventual conflict cu blocul occidental sau cu cel sinic. Fără dezvoltarea aviației, armata de invazie nu poate să străpungă apărarea ucraineană Rusia are conducători ce încă vor un război planetar și transformă totul într-un imens arsenal. Omul contemporan a rămas tot cu gândirea primitivă a distrugătorului de fericire și de civilizație.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
