Anul 1944 a adus poporului român o nouă ocupație: dictatura sovietică. Întreaga populație urma să fie transformată în sclavi ideologici în vederea satisfacerii fanteziilor politice concepute la Kremlin. Soarta neamului românesc fusese trasată pentru totdeauna și nu trebuia să existe abatere de la programul politic. Iosif Stalin nu accepta erori și întârzieri.
Cum liderul de la Moscova avea totuși o vârstă, în anul 1949 a decis că a sosit momentul pentru accelerarea politicilor de înarmare în vederea realizării revoluției mondiale sau cucerirea întregului Pământ în numele ideologiei comuniste. Dumnezeu pentru Stalin era artileria și conducerea de la București a primit ordin să cumpere cât mai multe tunuri din rezervele Armatei Roșii sau din modelele noi. Diviziile de infanterie au primit în dotare tunuri ZiS-3 de calibrul 76,2 mm, guri de foc ce erau capabile să execute și tir antitanc. Totuși, performanțele nu mai erau satisfăcătoare și au fost aduse piese D-44 de calibrul 85 mm, arme de bază la nivel de corp de armată.
Stalin nu era un om care să glumească și au fost aduse multe categorii de tunuri și obuziere, dar cele mai puternice erau aruncătoarele de mine de calibrul 240 mm, cele ce foloseau bombe de 130,7 kg. Erau ideale pentru realizarea de breșe în dispozitivul de luptă inamic și regimul de la București spera să participe la marele război cu lumea capitalistă. Din fericire, liderul de la Moscova a murit la începutul lunii martie 1953 și planul de atac a fost amânat de noua conducere sovietică. Poporul român a putut să mănânce mai bine deoarece au fost desființate cartelele alimentare.
Istoricii din spațiul românesc au dezvoltat un adevărat cult pentru amintirea și studierea tezaurului dispărut în timpul Primului Război Mondial în spațiul rusesc și pe care Uniunea Sovietică nu l-a predat poporului comunizat. Problema este că artileria era deosebit de scumpă în urma importurilor masive. Obuzierul M-30 de calibrul 122 mm a devenit baza artileriei din cadrul diviziei de infanterie și a continuat să fie folosit pentru tragerile de instrucție și după 1989, stocurile de proiectile fiind importante și ieftine. Bugetele statului popular au fost secătuite din ordinele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și o avere s-a scurs peste Prut în vederea susținerii economiei sovietice de război.
A fost o mare șansă pentru neamul românesc dispariția fanaticului care a dorit transformarea lumii într-un singur lagăr de concentrare. Armata socialistă, care n-a existat ca un organism militar al românilor, n-a mai fost distrusă în războiul ideologic care ar fi semănat prin cruzime cu ceea ce a fost pe Frontul de Est în Al Doilea Război Mondial.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
