Anul 2022 putea să fie unul oarecare din scurgerea timpului sau din pandemia de coronavirus, dar dictatorul de la Kremlin, oficial președinte, a vrut cu orice preț să fie măreț, a ordonat o operațiune militară specială împotriva Ucrainei și la 24 februarie tancurile au trecut în forță frontiera comună pentru a lua Kievul. Trebuia să fie un Blitzkrieg pentru obținerea de spațiu vital. A urmat un conflict care pe 11 iunie 2026 a ajuns la ziua cu numărul 1.569 și astfel a depășit durata Marelui Război.
Exact ca în 1914, a început o epocă a surprizelor, cele care se pare că vor schimba cursul evenimentelor. Primul șoc a fost provocat de voința de rezistență a militarilor ucraineni, antrenați să lupte în raport cu prestația depusă împotriva rebelilor pro-ruși. Orice minut de întârziere dădea peste cap desfășurarea operațiunii în adâncimea teritoriului ucrainean.
A doua surpriză a fost reprezentată de efectul armelor antitanc moderne asupra blindatelor provenite din era sovietică și modernizate în timp. Proiectanții staliniști au fost preocupați în mod deosebit de calitatea armurii pentru a rezista la lovituri frontale. Proiectilele noi puteau fi lansate de la distanță împotriva părților laterale sau veneau și loveau plafonul mașinii blindate. Zona motorului era deosebit de vulnerabilă și nu se poate afla un tanc cu cuirasă impenetrabilă. Cum muniția era depozitată în interiorul corpului blindat, detonările generau spectaculoase explozii ce aruncau turelele la mare înălțime.
A treia mare surpriză a fost provocată de dezvoltarea dronelor ce vânau inițial mașinile de luptă de orice tip. Efectele au fost cumplite în timp și comandamentul rus a îndepărtat mașinile blindate de linia frontului și au fost încercate tot felul de metode de protecție. Dispozitivele explozive s-au dovedit a fi mai performante și precise, ceea ce a dus la replierea batalioanelor de tancuri.
Sistemele antiaeriene au fost un coșmar pentru piloții de avioane și, mai ales, de elicoptere. Dereglarea binomului tanc – avion a dus la eșuarea strategiei sovietice de realizare a breșelor și apoi de exploatare în adâncime cu ajutorul maselor de blindate.
Puțini au fost cei care au anticipat capacitatea de fabricare a dronelor pe teritoriul ucrainean, producția fiind risipită pentru a nu ajunge ținta rachetelor balistice. Mai mult. Partea ucraineană a reușit să realizeze mijloace autonome pentru acțiuni strategice în interiorul Rusiei. Nici măcar renumitele avioane din cadrul Luftwaffe n-au reușit să atingă localități până unde au ajuns roboții ucigași și chiar Moscova tremură la bâzâitul dispozitivelor explozive zburătoare și inteligente. Apărarea antiaeriană a trebuit să fie desfășurată în jurul obiectivelor importante și pe posibilele trasee, muniția armelor fiind deosebit de scumpă.
O altă surpriză a fost reprezentată de dezvoltarea de rachete care să lovească adânc în interiorul Rusiei și cu încărcături sporite de explozibil. Dacă Neptun a reușit să scufunde crucișătorul Slava, botezat în ultima vreme Moscova, Flamingo a fost o rachetă de croazieră destinată misiunilor strategice împotriva unor obiective militare esențiale. N-au fost uitate fabricile ce livrează pentru armată combustibil, muniții, componente și materii prime sau mașini. Dacă trupele pot fi camuflate și dispersate, nu aceeași tactică se poate aplica ușor în cazul obiectivelor mari și cunoscute. Arma reactivă are o masă de șase tone și poate să ducă spre obiectiv 1.150 kg de explozibil.
Una dintre cele mai mari surprize a fost reprezentată de capacitatea serviciilor ucrainene de acțiune pe teritoriul unui stat condus de un specialist din cadrul serviciilor secrete sovietice. Spionii au reușit să identifice și să asasineze ofițeri din conducerea armatei sau care au comis atrocități în Ucraina. Ultima victimă din iunie 2026 a fost generalul responsabil cu livrările de rachete, arme ce provoacă mari pagube dacă trec de apărarea antiaeriană. Damir Davidov era o piesă importantă în comanda rusă și a fost aruncat în aer în Moscova.
Șocul mare și tăinuit de conducerea de la Moscova a fost reprezentat de plecarea firmelor occidentale și de încetarea sau limitarea comerțului cu imperiul agresiv. Kremlinul vrea să minimizeze această ieșire de pe piață și să facă o înlocuire cu mărfurile chinezești, dar calitatea lasă de dorit. Multe afaceri au dispărut și comunități întregi au rămas fără piese de schimb pentru diferite utilaje. S-a pornit după slavă și s-a ajuns la ruină.
Trecerea a 1.569 de zile înseamnă epuizarea unui colos militar ce era pregătit pentru a forma o nouă putere militară de tip Uniunea Sovietică și cu vreo 200 de milioane de suflete la dispoziția liderului de la Kremlin. A vrut slavă și totul s-a dus de râpă. Se caută soluții pentru ieșirea din criză, dar nu se poate decât în condițiile Moscovei, tot umilitoare pentru Ucraina. Războiul va continua și va mai avea surprize: nu se știe câte și care vor fi consecințele acestora. Conducătorii ruși au mers pe principiul că Rusia este mare și n-au contat pierderile în echipament. Au fost distruse 3.300 de tancuri și sunt numai cele dovedite pe bază de imagini. Hemoragia materială poate să ducă la o epuizare mortală, mai ales că au fost consumuri sporite de combustibil și muniții.
Sursă imagine: Flickr