Kremlinul a dat ordin de atac la 24 februarie 2022 și trupele de desant au fost trimise să deschidă drumul coloanelor de tancuri și de transportoare blindate, mașini ce puteau să înainteze cu peste 50 km la oră și, cum se aștepta o acțiune perfectă din partea diversioniștilor, asaltul urma să împiedice concentrarea forțelor ucrainene din regiunile de graniță și capitala trebuia să cadă precum un măr copt. Fuseseră pregătite și uniformele de paradă pentru tanchiștii ce erau convinși că o să fie o campanie de scurtă durată, mai ales că forțele ucrainene fuseseră bombardate intensiv cu informații despre concentrări masive de tancuri și imagini difuzate în spațiul virtual arătau bazele pline de tehnică blindată și de artilerie.
Toate acțiunile minuțios planificate pe hârtie au eșuat, trupele de elită de la Kiev au eșuat în misiunea de capturare a aeroporturilor necesare realizării unui pod aerian și au fost obligate să se retragă. La fel au procedat și trupele de tancuri, cele ce nu aveau suficiente rezerve de combustibil, muniții și alimente. În plus, nu erau însoțite de suficientă infanterie și, mai ales, de tunuri de calibru mare și de munți de muniții. Operațiunea de tip Blitzkrieg a eșuat în mod lamentabil și a fost necesară un efort logistic deosebit pentru a aduce armament, muniții și trupe din toate colturile vastei federații. Statul rus, în stil clasic, n-a făcut economii în drumul spre iluzoria slavă militară. Stocurile din perioada sovietică au limitat cheltuielile, dar au fost necesare livrări importante de combustibil, uleiuri, medicamente, piese de schimb și tot ceea ce este necesar unei armate ce se află într-o operațiune militară specială în teren ce nu poate să asigure aprovizionarea.
Comandanții rușii n-au putut să înțeleagă că pperatiunea era condamnată de dinainte de tragerea primului foc de armă. Amenințările făcute de conducerea de la Moscova de mult timp a dus la obișnuirea ucrainenilor cu pericolul rusesc și, mai mult, le-a dezvoltat spiritul național și dorința de rezistență pentru independență față de un centru de putere ce nu se mai satură să atace popoarele vecine, lecția cecenă nefiind suficientă. Cea din Afganistan era deja prea veche pentru cei ce gândeau în termeni strategici.
Statul rus a avut conducători care n-au citit prea multă istorie militară și poate ar fi aflat câte ceva din concluziile strategilor sovietici din 1932. Aceștia notau că trupele blindate trebuie să parcurgă în 48 de ore 100 km pentru a realiza împreună cu valurile de infanteriști și cu sprijinul artileriei de toate calibrele nimicirea forțelor de acoperire, după care se împiedica formarea de unități de rezervă din raioanele de graniță. Mașinile militare sovietice de la sfârșitul unei ere erau mai performante în raport cu cele din 1932, dar misiunea primită a fost exagerată în raport cu spațiul și cu efectivele folosite. Dacă distanța Șebekino - Harkov este calculată la 67 km și ar permite un salt rapid al detașamentelor motorizate, calculele s-au dovedit eronate în cazul capitalei despre care se știa că este situată într-o regiune pretabilă apărării și care a fost fortificată de către specialiștii sovietici și apoi de cei ucraineni. Simple adăposturi individuale pentru infanteriști și armament antitanc ar fi fost suficiente pentru bararea căii invadatorilor. Orașul principal al Ucrainei se afla prea departe de frontieră și spre nord existau poziții de rezistență la Sumî, Konotop și la Cernihiv. Cernihiv se afla la circa 150 km de capitală, dar apărarea a rezistat. Sosirea direct dinspre nord pe la renumitul Cernobîl a fost o soluție care a eșuat în mod radioactiv, militarii cantonați în regiune fiind grav afectați de inamicul invizibil și au fost ascunși pentru tratament în Belarus, stat care n-a avut curaj să intervină direct în măcelul fără precedent în istoria Europei de la 1945 încoace. Centrala nucleară sinistră se afla la 138 km de Kiev pe șosea și apărătorii au avut timp să ocupe poziții defensive. Forțele de acoperite dispuneau de temutele obuziere D-20 de calibrul 152 mm, proiectilele acestora fiind mortale și pentru blindate grele.
Strategii ruși n-au ținut cont de distanța de cel mult 100 km în 48 de ore și Ucraina era prea mare pentru operațiuni de învăluire. În plus, trupele erau mobilizate din cauza luptelor cu rebelii. În plus, tehnica militară a evoluat și tancurile puteau să fie rapid blocate cu bariere explozive și, mai ales, cu lansatoare de rachete din era sovietică sau moderne. Blitzkriegul rus a eșuat complet și s-a ajuns la o adevărată hemoragie de oameni și mașini, mai ales că au întrat în acțiune dronele. Forțele ruse au fost risipite pe un front vast și n-au reușit să spargă defensiva ucraineană, multe unități rapide și avansate fiind surprinse și nimicite. A urmat o măcinare zilnică a celor intrați în adevărate capcane în timp ce rândurile apărătorilor hotărâți se întăreau cu noi și noi efective. Forțele ruse au fost obligate să se retragă pentru completarea unităților ce urmau să fie poziționate în est. Pierderea unor militari profesioniști a dus la o scădere a moralului trupei, dar s-a mers înainte. Au fost pierdute multe mijloace motorizate, dar depozitele foste sovietice erau pline cu înlocuiri.
Ofensivă rusă este un exemplu de nepotrivire absolută dintre planuri și mijloace, forțele disponibile fiind utile pentru un asalt hotărât împotriva Harkovului. Coloanele de invazie au reușit să înainteze până când au dat de rezistență înverșunată și acolo s-au blocat. Au urmat chiar replieri spectaculoase sub presiunea ucrainenilor sau din cauza pozițiilor de neținut. Asaltul eșuat din 24 februarie 2022 a permis Ucrainei să sporească efectivele militare la peste 700.000 de luptători și operațiunea militară a devenit specială de tot pentru Rusia, obligată să completeze trupele inclusiv cu deținuți de drept comun.
Sursă imagine: Pixabay