Războiul început în 24 februarie 2022 drept un fel de Blitzkrieg care ar fi adus deosebit de multă glorie regimului de la Kremlin a eșuat din cauza resurselor insuficiente alocate campaniei în raport cu spațiul vast de parcurs și controlat. A urmat retragerea sub loviturile apărătorilor care au combinat armele din stocurile sovietice cu cele de origine occidentală. Au fost pierdute multe echipamente, dar trenurile au adus noi sisteme de armament din depozitele aflate în aer liber sau ascunse adânc în pământ. Au fost deplasate cantități sporite de muniții de toate tipurile pentru a asigura desfășurarea de atacuri în valuri și copleșirea inamicului. Forțele ucrainene au reușit să macine batalioanele de asalt și să se realizeze retragerea acolo unde presiunea a fost prea mare. Mai mult. S-a trecut la contraatac și trupele pătrunse în Regiunea Harkov au fost nimicite sau respinse. S-a lansat chiar o ofensivă în Regiunea Kursk și apărătorii ce credeau că detașamentele Kievului preferă să stea în defensivă în tranșee au fost luați prin surprindere și au suferit pierderi grele. Și cele trimise pentru bararea asaltului au fost lovite din plin cu rachete și drone.
Pierderile materiale continuă să se acumuleze în fiecare zi ultimul bilanț realizat de cei de la oryxspioenkop.com indică nimicirea completă a 2.441 de tancuri, mașini deosebit de rezistente și esențiale pentru acțiuni în adâncimea teritoriului inamic Acestea au fost însoțite de mașini de luptă ale infanteriei ce au tunuri automate sau concepute special pentru luptă contra sistemelor defensive. Sunt deosebit de costisitoare prin materialele folosite, dar nu era o problemă pentru Moscova să dezvolte flote terestre. S-au întâlnit cu dispozitive explozive 3.671 de mașini și au devenit istorie, unele fiind greu de recunoscut. Mașini pentru transportarea luptătorilor în câmpul tactic au fost nimicite în număr de 1.286. Numai un stat care a moștenit rezervele epocii sovietice poate să susțină astfel de pierderi și să mențină o superioritate pe front.
Tancurile și blindatele nu pot înainta fără să fie sprijinite de focul masiv al tunurilor tractate și acestea au primit proiectile din belșug pentru îndeplinirea misiunilor. Au fost descoperite și nimicite 257 de guri de foc, 71 fiind din modelul modern Msta-B. Aceste arme sunt însă definite drept lente în raport cu necesitățile forțelor mobile și Uniunea Sovietică a pus accent pe artileria autopropulsată de cele mai mari calibre și Rusia a preluat moștenirea lagărului comunist la nivel material și ideatic. Mașinile blindate grele sunt mai scumpe de vreo patru ori decât un tun tractat, dar nu erau probleme cu banii și materialele pentru Kremlin. Au fost identificate drept distruse 862 de guri de foc și cele mai performante erau cele 28 de Msta-SM2. Forța de nimicire este asigurată de modelul clasic Msta-S, cu origini în era sovietică. Au fost pierdute alte 170 de piese de calibrul 152,4 mm și unele sunt adevărate opere de artă în fier vechi. Regimul comunist condus de Nicolae Ceaușescu a încercat să dețină și să producă tunuri autopropulsate, dar s-a oprit la calibrul 122 mm și nu la multe exemplare. Partea rusă a pierdut în Ucraina cel puțin 124 de exemplare din ceea ce se numește poetic Garoafa (Gvozdika). Artileria clasică este dublată de cea reactivă, dar 341 de Katiușe moderne au fost distruse. Este însă o categorie de armament ce se poate reface ușor cu ajutorul fabricilor de camioane.
Modificarea frontului se face cu dificultate fără ajutorul aviației, dar forțele aeriene au intervenit destul de modest din cauza pierderilor care au urcat până la 115 aparate, lovituri dureroase pentru Kremlin fiind cele soldate cu doborârea a 32 de bombardiere Su-34 și a șapte Su-35S.
Armata rusă a înregistrat pierderi pe care puține organisme militare și le-ar putea permite. Mașinile utilizate sunt însă ieftine în raport cu munițiile utilizate în cantități sporite. Au fost nimicite 52 de aruncătoare de bombe de calibrul 240 mm, concepute special pentru realizarea de breșe în liniile inamice. O singură lovitură lansată are o masă de 130 kg, dar proiectilul sovietic este prea mic în raport cu poftele generalilor ruși și au fost produse cele de 228 kg cu propulsie reactivă.
S-a zis că războiul de prin munții Afganistanului a fost o adevărată gaură neagră pentru bugetul Uniunii Sovietice și nici n-a fost un câștig la capitolul moral. Conflictul încheiat în era Gorbaciov a fost o petrecere veselă în raport cu ceea ce s-a pierdut în mai puțin de trei ani și acum sunt folosite mult mai multe tipuri de muniție și cantitățile alocate au fost sporite. Noile tipuri sunt și mai scumpe, dar nu crede Moscova în economii și lacrimi.
Războiul actual implică un consum deosebit de oameni și resurse, dar nu este desfășurat la intensitate maximă de nici una dintre părți. Riscurile unei prăbușiri a frontului interior sunt prea mari pentru Kremlin și astfel nu pot fi realizate concentrări de trupe ca pe vremea lui Stalin. Nici trecerea economiei pe picior de război în stil comunist nu mai este suportată ușor de masele populare și se folosesc prea puține resurse după gusturile ofițerilor și-n raport cu lungimea frontului. Totuși, ceea ce a fost lansat spre liniile ucrainene sau a fost distrus prin atacurile apărătorilor depășește cu mult imaginația civililor și poate cândva vor ieși la lumină statisticile corecte și șocante.
Sursă imagine: Wikimedia Commons