iskander
1

Ucraina sau când Războiul din Afganistan pare o petrecere veselă

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 22 Septembrie 2024 | Nr. 828

Armata rusă a primit ordin pentru începerea acțiunilor ofensive împotriva Ucrainei la 24 februarie 2022 și tancurile au trecut în forță frontiera pentru o operațiune de tip Blitzkrieg. N-au fost luate în calcul consumuri mari de muniții și combustibil. Nici rezistența apărătorilor nu era apreciată de către generalii ruși. Se anunța o victorie facilă precum cea din Georgia. Ucraina era un stat mult mai mare și pe vremea Uniunii Sovietice dispunea de importante fabrici de armament. Toate planurile au eșuat și a trebuit să se treacă la o aprovizionare serioasă a frontului cu toate cele necesare. A trebuit să fie deplasată artileria grea, cea care are nevoie de multe unități de foc.

Evenimentele din septembrie 2024 sunt surprize neplăcute la Moscova prin acțiunile aeriene îndrăznețe împotriva depozitelor de muniții din adâncimea teritoriului rusesc. Se spune că Rusia este mare, dar micile dispozitive de atac se dovedesc mai eficiente decât aviația clasică și chiar decât rachetele. Venind cu viteză mică și la altitudini reduse, efectuând manevre prin regiuni mai puțin expuse apărării antiaeriene, pot atinge orice obiectiv din Rusia europeană și conducerea de la Kiev are o singură problemă: sunt prea multe obiective de nimerit și nimicit.

Artileria rusă, clasică și reactivă, este renumită prin puterea de foc generată în timp scurt, dar conducerea sovietică a învățat lecția din Primul Război Mondial și au fost realizate stocuri consistente de muniții pentru un conflict de durată. Existau și rezerve de materii prime pentru a asigura aprovizionarea lacomelor guri de foc. Se subînțelege că a fost dezvoltat și un sistem de depozite speciale în care să fie păstrare proiectilele timp îndelungat, dar au fost amenajate și baze în care să fie acumulate dispozitivele explozive înainte de trimiterea spre front cu eșaloanele feroviare. Cum superioritatea artileristică implică volume uriașe de proiectile, depozitele au suprafețe vaste și nu sunt protejate împotriva unor lovituri aeriene. Pregătirea pentru transport este momentul ideal de executare a unor atacuri deoarece încărcăturile de luptă și cele de propulsie sunt deosebit de periculoase în timpul manipulării.

Autoritățile de la Kiev au aflat prin metode specifice că există o acumulare de rachete, bombe și proiectile intr-un depozit din zona orașului Toropeț, aflat în Regiunea Tver. Militarii ruși sunt renumiți prin brutalitate, dar au și talentul de a realiza pregătiri îndelungate pentru efectuarea de acțiuni de tip compresor. Liniile inamice sunt supuse unei presiuni constante sun forma unor bombardamente puternice și îndelungate, consumul de muniție fiind uimitor pentru oamenii obișnuiți și chiar pentru militarii din statele lipsite de resursele Rusiei. Chiar luptătorii germani au putut să verifice în 1941 această tactică artileristică. O dronă ucraineană a sosit pe 18 septembrie și a generat detonarea rachetelor rusești și a celor nord-coreene. Explozia a generat chiar un mic cutremur resimțit de rețelele de seismografice. Informațiile care au apărut în presa internațională afirmă că ar fi fost muniție pentru un consum pe durata a 40 de zile.

Militarii ucraineni au considerat că nimicirea obiectelor explozive înainte să ajungă la sistemele de lansare reduce în mod drastic eficiența artileriei ruse și pe 21 septembrie 2024 a fost lovit un alt depozit din zona Toropeț și s-a generat un nou iad pe pământ, populația din apropiere fugind îngrozită împreună cu militarii ce se aflau la datorie. Se pare că prin zonă ar fi ascunsă și o rachetă nucleară de tip Satan, temută prin faptul că are capete de luptă cu puteri incredibile de distrugere. Datele strânse confirmă că baza a fost devastată în mare parte și s-au auzit detonări succesive.

Rusia este însă mare și oriunde poate să fie o magazie a forțelor militare cu tot felul de surprize. A fost identificată o nouă capacitate de stocare în preajma localității Tihorețk, Krasnodar, și a urmat distrugerea rachetelor nord-coreene tocmai când se pregătea încărcarea lor în camioanele speciale. Este posibil ca drona ucraineană să fi dus la moartea și rănirea militarilor din serviciile logistice, dar acesta este un detaliu nesemnificativ pentru generalii ruși. Comandanții au dat deja ordin să fie deplasate noi mijloace de distrugere spre linia frontului și conducerea a cumpărat rachete și din Iran. Sunt de tip Fath-360, au masa de 787 kg și o precizie ridicată datorita mijloacelor electronice de la bord. Au utilitate în câmp tactic și măresc capacitatea de lovire a instalațiilor civile și militare ucrainene. Nu este cunoscut prețul tranzacției, dar produsele speciale nu sunt niciodată ieftine.

Războiul din Ucraina este un fel de gaură neagră în care dispar depozite întregi de rachete și bombe, ceea ce nu s-a planificat de către liderii de la Moscova și aceste pierderi sunt greu de înlocuit. O bază nimicită implică o refacere și completare. Bugetul statului trebuie să acopere această nebunie sinucigașă care a primit numele de operațiune militară specială. Rezervele Rusiei sunt mari și se mai găsesc depozite de distrus. Nu degeaba în perioada comunistă s-a scris mereu despre producția de oțel pe cap de locuitor. Acum se vede că intra în corpul bombelor ce urmau să cadă asupra oamenilor. Nu se planificase însă conflictul pe teritoriul zis sovietic.

Aceste acțiuni spectaculoase ale roboților ucraineni explică de ce în lagărul comunist și apoi în cadrul moștenitoarei Uniunii Sovietice nu s-a putut și nu se poate duce un trai bun și doar de fațadă se realizează construcții monumentale în marile orașe. Bani sunt, dar aceștia sunt îngropați în mijloace de distrugere și nu se acordă importanță oamenilor se rând și dezvoltării tinerelor generații. Militarii ucraineni au reușit să bărbiereasca Rusia în concepția conducerii de la Moscova și tot o mate putere militară rămâne Deocamdată. Efectele se văd în timp.

Rusia s-a lăudat mereu cu rezervele de armament și pe 21 septembrie 2024 a continuat să atace cu patru rachete Iskander, cinci rachete X-59 și drone Shahed 136. Roboții iranieni sunt periculoși prin încărcătura de luptă, dar se pare că sunt o pradă ușoară pentru apărarea antiaeriană din moment ce toți au fost anihilați. Nici rachetele de croazieră X-59 de câte 930 kg n-au trecut de barajul antiaerian. Trebuie zilnic să fie pregătite proiectile inteligente și altele să fie dirijate spre depozitele îndreptate împotriva Occidentului. Altele sunt dirijate către adăposturile ascunse pe lângă China. Nu există prieteni cerți în lumea contemporană.

Conflictul din Afganistan a durat în perioada 1979-1989 și a provocat probleme deosebite Uniunii Sovietice, dar nu se poate compara cu ceea ce se trimite pe Limesul ucrainean. Indiferent de ce spune aparatul de propagandă de la Moscova, este evident pentru orice observator că partea rusă a fost obligată în orice moment să întrețină mai multe efective și tehnică de luptă în raport cu ceea se petrecea printre stâncile pline cu luptători musulmani înainte de 1988. Costurile cu muniția și cu armamentul greu depășesc orice închipuire și numai stocurile din era sovietică au permis menținerea efortului ofensiv. Se pare că acum s-a trecut la consumarea unor proiectile noi și sunt necesare rachete din import pentru a menține presiunea pe inamicul ucrainean. Se caută și mercenari străini pentru a completa rândurile rărite în ofensivele permanente. Războiul de uzură este nimicitor pentru ambele părți, dar ucrainenii sunt obligați să reziste pentru țara lor. Au fost nimicite depozite de muniții de pe linia frontului, cele tactice și s-a ajuns la nivel strategic. Efortul de război se amplifică.

Sursă imagine: Wikimedia Commons