Anul 1918 a fost unul de coșmar pentru politicienii de la Budapesta din cauză că Imperiul Austro- Ungar s-a dezmembrat rapid și nici Regatului Sfântului Ștefan n-a fost păstrat și prin Tratatul de la Trianon din 1920 au fost stabilite frontiere inacceptabile pentru cei ce doreau mereu mai multă putere. Liderii maghiari au făcut mereu planuri de subminare a statelor vecine, dar oficial s-a pozat în conducători de încredere, pașnici și iubitori de pace.
Pretențiile teritoriale au fost susținute mereu prin ideea că trebuie să fie apărate drepturile locuitorilor de etnie maghiară. Un fenomen îngrijorător a fost trecut sub tăcere, dar n-a fost pe placul revizioniștilor. Populația de origine maghiară din statele vecine a început să scadă rapid prin emigrare, dar și mortalitatea sporită prin rămânerea pe loc a locuitorilor în vârstă a jucat un rol deosebit.
Cazul Croației este deosebit de interesant. Ținutul era foarte important pentru că putea să reprezinte o ieșire la mare și s-a început aducerea de locuitori pentru a forma puncte de sprijin. S-a ajuns în 1910 la 3,5 procente din totalul locuitorilor și procesul ar fi urmat să se intensifice. A venit prima conflagrație mondială și s-a ales praful de visele de mărire. Toți cei care aveau legătură cu fostul imperiu au plecat și s-a ajuns în 1921 doar la 2,4% din populația statului croat. Scăderea a fost o constantă a evoluției demografice în cadrul comunităților de etnie maghiară și la ultimul recensământ din 2021 abia 0,3% dintre locuitori s-au declarat cu origini mai asiatice.
Nici în Serbia nu se stă prea bine din punct de vedere demografic. S-a trecut de la 7,5% în 1948 la numai 2,8% în 2022. Mai existau locuitori care n-au declarat etnia, dar fenomenul de prăbușire demografică este vizibil de la an la an. Pretențiile asupra părții de nord a Serbiei tind să rămână fără suport demografic. Nici în Slovenia nu există vreo creștere a forței comunităților ungare și practic drumul spre vest prin lumea slavă pare închis.
Marea problemă a Budapestei o reprezintă plecarea tinerilor spre capitala ce promite un trai mai bun și afirmare intelectuală în orice domeniu. Traiul în marile orașe are avantaje deosebite și este firesc să fie un flux de oameni dinspre zonele zise periferice spre centrul bogat. Partea proastă pentru cei de la putere este că orășenii nu fac copii mulți, ba chiar se poate discuta despre un fel de sterilizare socială. Familiile preferă un trai plăcut și copiii sunt văzuți ca un fel de povară ce afectează în mod deosebit bugetul și, mai ales, timpul liber. Femeia liberă din lumea contemporană nu mai vrea să fie eroină pentru planurile demografice ale autorităților. Orașul n-a fost vreodată un mediu favorabil natalității și doar sosirea tinerilor din mediul rural dădea impresia că sunt mulți copii. Nici familiile de foști țărani nu erau suficient de numeroase după gusturile autorităților ce cultivau urbanizarea cu orice preț.
Populația Ungariei nu este pe gustul celor ce sunt la putere și nu contează orientarea politică a partidelor. Scăderea zilnică și creșterea numărului vârstnicilor nu înseamnă putere economică și militară. Populația neînlocuită prin nașteri a fost de 47.300 de suflete în 2022, dar coronavirusul a făcut o secerare de 62.582 de persoane în anul 2021 și impactul depinde mult de ce vârstă au avut cei dispăruți. După datele statistice disponibile în mediul virtual, scăderea demografică din primele patru luni ale anului 2023 a fost cam de 144 de persoane pe zi, mult mai puțin ca-n 2022. Depopularea este vizibilă în regiunile sudice și estice, doar Debrecen fiind o excepție deosebită spre granița estică. Cea mai mică natalitate se înregistrează, absolut normal, în zona Budapestei.
Dacă nu mai există suficientă populație, politicienii se agită pentru a da impresia că există o mare putere în pustă.
Sursă imagine: Pixabay de David Mark