Moscova s-a declarat întotdeauna o campioană a luptei pentru cea mai avansată formă de democrație și o nimicitoare de fasciști și naziști. Chiar și astăzi se spune că-i vânează prin Ucraina. Istoria are însă reguli ciudate și adevărul este mai mereu altfel decât afirmă cei de la putere. Nu se putea să fie altfel nici pe timpul lui Iosif Stalin.
Istoricii de la Moscova au tot demonstrat că Aliații n-au luptat bine pe Frontul de Vest începând de la 10 mai 1940 și astfel de idei se regăsesc si-n operele celor din Occident. A fost o campanie fulgerătoare și rezultatele sunt cunoscute și descrise pe larg. Publicarea unor documente germane demonstrează că n-a fost chiar o simplă plimbare și există pe site-ul panzerworld.com o statistică despre tancurile distruse complet, imposibil de reparat de către pricepuții mecanici germani. Wehrmachtul a folosit din plin modelul Panzer I ce avea două mitraliere și era un pericol mortal în luptele cu infanteria. Au fost transformate în fier vechi 145 de exemplare, ceea ce putea să însemne o divizie completă. Se adăugau 194 de Panzer II, alt tanc ușor ce forma osatura marilor unități blindate. Totalul s-a ridicat la 607 exemplare, ceea ce înseamnă că forța de șoc a Panzerwaffe era slăbită în mod catastrofal.
Cu ce se ocupau conducătorii Uniunii Sovietice în luna mai 1940? Erau gata să trimită tancurile în fosta Polonie pentru a deschide un nou front aproape de Berlin și acolo unde existau doar forțe simbolice. Nici vorbă! Moscova întreținea relații comerciale foarte bune cu lumea germană și se ocupa să concentreze trupe la granița României, stat care era considerat aliat al Franței și al Angliei, dovadă fiind armele aflate în dotarea marilor unități. Întreruperea livrărilor de mărfuri, interzicerea livrărilor de petrol românesc și deschiderea unui front întins de la Marea Baltică până la granița cu Ungaria ar fi adus un dezastru pentru Reich. Hitler era învingător în Franța, dar era la un pas de înfrângere la nivel strategic din cauză că nu avea rezerve. Stalin a preferat să colaboreze în continuare cu regimul nazist, Franța a fost înfrântă și astfel Wehrmachtul a putut să-și concentreze tancurile în est. Evenimentele de după 22 iunie 1941 sunt foarte bine descrise. Conducerea de la Moscova l-a crescut pe Hitler din motive strategice, dar s-a ars rău de tot.
Sursă imagine: Real Instituto Elcano