Anul 1947. S-a semnat în februarie la Paris tratatul de pace prin care România se recunoștea stat învins, pierdea teritorii vaste în favoarea Uniunii Sovietice și rămânea o colonie plătitoare de bani și mărfuri pentru colosul militarizat ce era conceput pentru cucerirea planetei și masacrarea popoarelor ce nu s-ar fi supus voinței celor de la Kremlin. România era din 25 octombrie 1944 în întregime în lagărul comunist în urma acțiunii trupelor române și a tancurilor sovietice.
Despăgubirile de război sunt acele sume de bani achitate de un stat în urma provocării unui conflict și partea nevinovată și învingătoare impune o plată pentru a șterge o parte din pagubele generate de armata învinsă. România a fost considerată stat agresor de la 22 iunie 1941 și Kremlinul s-a grăbit să exploateze la sânge resursele fostului stat capitalist în vederea satisfacerii utopiilor politice.
Imaginea tradițională cu începerea primelor bombardamente efectuate de escadrilele de Heinkel He-111 și de discursul lui Ion Antonescu privind trecerea Prutului a tot fost prezentată și parcă această repetare insistentă ridică unele semne de întrebare. Nu cumva conducerea de la Kremlin ascundea ceva și politrucii de la București, presupus patrioți din 1964, au făcut totul să ascundă adevărul? Puterea era prea dulce și huzurul erau asigurate numai prin minciună și ură împotriva poporului.
Istoricul Valeriu Avram a fost întotdeauna pasionat de trecutul aviației din spațiul românesc și a publicat cartea Aviația sovietică deasupra României 1940-1944, demers istoriografic care a venit să completeze unele goluri din scrierea celui de-Al Doilea Război Mondial. Lucrarea este bine documentată, dar arhivele sovietice încă sunt de studiat.
Istoricul Valeriu Avram a descoperit în arhivele românești documente interesante prin informațiile oferite și care sunt departe de orice suspiciune de falsificare. Din păcate, din dorința de a redacta rapid lucrarea, autorul a trecut destul de repede peste câteva izvoare ce rezolvă câteva probleme ale istoriografiei mondiale. Există informații conform cărora avioane sovietice au lansat bombe la vest de Prut în ziua de 21 iunie 1941, ceea ce înseamnă că Uniunea Sovietică nu era un stat pașnic și nepregătit de război. Aceste lovituri aeriene au fost practic declarații de război înainte de începerea ostilităților. Bombele au început să cadă de la orele 16 din ziua de 21 iunie 1941. Autorul Valeriu Avram face și o eroare de calcul. Scrie că aviația sovietică a atacat cu șase ore înainte de intrarea României în război, dar Operațiunea Barbarossa a fost declanșată la orele 3:15, deci acțiunile sovietice au fost cu 11 ore mai devreme. România n-a fost agresor, ci stat agresat și care urma să fie cucerit în vederea realizării revoluției mondiale. Avioane sovietice au trecut Prutul și au lansat bombe în jurul orașelor Iași, Vaslui, Huși și Roman. Nu era o acțiune izolată și se poate spune că a fost o pură declarație de război. Avioanele au pătruns prea adânc în teritoriul României și nu se poate discuta despre o eroare de pilotaj. Dacă nu porneau germanii la atac, sovieticii nu aveau de gând să stea cu mâinile-n sân și aveau stocuri mari de combustibil și muniții. Războiul ideologic era planificat și poporul român a căzut la mijloc. Autorul Valeriu Avram a scris că Uniunea Sovietică se pregătea să ocupe militar și politic statul de la vest de Prut. Formularea este absolut greșită. Kremlinul se pregătise și diviziile de infanterie și de tancuri se aflau lângă frontieră. Alte mari unități înaintau spre Prut. Chiar pe malul râului se afla în așteptare o divizie de cavalerie și aceasta avea în spate o trupă asemănătoare. Nu erau dispuse pentru apărare.
S-a scris mult că Iosif Stalin interzicea acțiuni care ar fi deranjat aliatul german și se temea mereu de lansarea de provocări din partea generalilor germani și militarii sovietici nu aveau voie să tragă în avioanele germane. Chiar s-a scris cândva că nu se știa despre concentrările de trupe și că Armata Roșie a fost luată prin surprindere de decizia de începere a ostilităților, minciuna legendară fiind repetată drept adevăr științific.
Avioanele sovietice au trecut frontiera vizibilă reprezentată de Prut și piloții nu s-au temut că pot fi arestați de temuta poliție politică a lui Beria. Fiind vorba de mai multe aparate de zbor, este evident că echipajele au primit combustibil, muniție și indicații să cerceteze ofensiv locurile unde erau presupuse concentrări de trupe germane și române și nu exista riscul să fie acuzați de trădare sau efectuarea de provocări. Conform regulilor sovietice, oamenii aleși pentru misiune erau fanatici comuniști și riscul unor dezertări era limitat.
România a fost definită drept agresor pentru a se ascunde adevăratul vinovat de declanșarea măcelului universal. Uniunea Sovietică a fost organismul statal care s-a pregătit și apoi a inițiat pârjolul european începând din august 1939. România a pierdut tezaurul din 1916, dar acesta a fost un nimic în raport cu ceea ce s-a distrus și jefuit începând din 1940.
Bibliografie minimală
Avram, Valeriu, Aviația sovietică deasupra României 1940-1944, Editura Miidecărți, Bragadiru, 2020.
Loghin, Leonida, Al Doilea Război Mondial, Editura Politică, București, 1984.
Ștefănescu, Alexandru, În umbra Marelui Reich, Editura Cetatea de scaun, Târgoviște, 2020.
Sursă imagine: Picryl