Rusia comunistă a apărut începând din noiembrie 1917 și aparatul de propagandă spunea că o să fie un adevărat paradis terestru, cuvinte pe care mulți naivi le-au crezut și alții repetă și astăzi că s-a dezvoltat o industrie puternică astfel încât oamenii să aibă locuri de muncă. Totuși, nivelul de trai nu dorea să crească și în lagărul socialist. A fost folosită forța de muncă a deținuților politici și s-a aplicat metoda stahanovistă pentru producții record, dar mărfurile alimentare și de larg consum tot nu se găseau în magazinele economiei planificate. Oare care să fie explicația pentru eșecul ce s-a soldat cu prăbușirea din 1991?
Explicația este una deosebit de simplă: existența industriei cu destinație specială. Iosif Stalin a spus că o să fie fabrici necesare Armatei Roșii, cea care urma să realizeze revoluția mondială sau cucerirea întregii planete. Viteza trupelor terestre era prea redusă în raport cu pretențiile lui Stalin și acesta a poruncit dezvoltarea industriei aeronautice. Toate fabricile din domeniu aveau destinație militară, dar, din diferite motive strategice și de imagine, unele avioane erau considerate civile.
Antonov An-22 a fost construit special pentru zboruri militare la distanță și cu aterizare prevăzută pe terenuri sumar amenajate. Gigantul aerian avea 114 tone și punea să ridice 45 t împreună cu 43 t de combustibil. Au fost asamblate 88 de exemplare înainte ca Moscova să decidă că sunt prea lente și sunt necesare transportoare cu reacție și a apărut modelul Iliușin Il-76. Performanțele de zbor erau impresionante în raport cu An-22, dar rezervoarele înghițeau până la 84,8 t de carburant. Era un colos de 92,5 t și devenea un coșmar logistic pentru Uniunea Sovietică, stat ce trebuia să asigure adevărate poduri aeriene spre țările definite drept prietene.
Era prea mic în raport cu cerințele armatei și a apărut din 1982 Antonov An-124. Putea să ridice până la 150 t de încărcătură, dar avea nevoie și de 200 t de combustibil. Generalii sperau la poduri aeriene în care avionul să ducă și câte 880 de militari complet înarmați sau un batalion de infanterie. Acesta era visul strategilor din întreaga istorie modernă: deplasarea unor întregi armate pe calea aerului. Potențialul industriei sovietice părea fără egal și a apărut modelul An-225 Visul în 1985. Era conceput pentru utilizare în programul spațial, dar avea un potențial de transport deosebit. Era cumplit de costisitor și al doilea exemplar n-a mai fost finisat. Avea rezervoare în care intrau 375.000 l de carburant, dar putea să ridice de la sol încărcături de până la 190 t. Aeronava cântarea 285 de tone și a fost necesară o proiectare specială. Finisarea a fost pe măsură și nu erau admise greșeli.
Astfel de avioane erau niște bijuterii tehnice, dar nu produceau ceva util și a fost normal să se prăbușească sistemul sub povara cheltuielilor militare. A urmat o cădere a fabricilor în urma lipsei de comenzi și astfel au apărut șomaj și nemulțumiri în rândurile celor ce trăiau cu iluzia că fac ceva util, dar, în realitate, consumau ceea ce era util în societate pentru a realiza mijloace ale morții. Rusia s-a salvat prin acceptarea investitorilor străini, dar politica agresivă a fost reluată după ce s-a produs o acumulare de fonduri. Războiul din Ucraina este o dovadă că Moscova nu poate să fie decât un centru de putere agresiv și dotarea armatei implică o permanentă acumulare de bani, materiale strategice, oameni și teritorii bogate. Statul atacat le avea pe toate și nu putea să nu fie declanșată o operațiune militară specială la momentul oportun și acesta a venit la 24 februarie 2022.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
