barajul sayano-shushenskaya
2

Uniunea Sovietică și schimbarea geografiei în numele electrificării în perioada interbelică

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 26 Decembrie 2024 | Nr. 965

Anul 1917 a fost cel de ruptură de epoca imperială și puterea a fost preluată de către bolșevici, cei ce promiteau că lumea o să fie altfel. N-au fost simple vorbe politice. Iosif Stalin a formulat clar în ianuarie 1924 că exista un singur obiectiv al noii puteri: transformarea întregii lumi într-un singur lagăr, procesul de expansiune fiind denumit revoluția mondială.

Conducerea de partid și de stat a introdus o serie de masuri în vederea controlării în mod absolut a maselor de oameni, dar forța acestora nu era suficientă pentru înfrângerea tuturor popoarelor. Trebuia să se treacă la industrializare forțată și procesul a fost declanșat în anul 1927, dar motoarele termice nu erau mulțumitoare din cauză că erau voluminoase, poluante și consumau combustibil scump, util în alte activități. Electrificarea părea soluția ideală pentru a pune bazele ofensivei mondiale.

Lagărul socialist dispunea de mari cursuri de apă cu potențial hidroenergetic și primul ales a fost fluviul Nipru, situat aproape de regiunea Donbass, de Kiev și Nikolaev. Se putea pune problema dacă sunt mai utile satele și terenurile agricole în raport cu energia electrică și conducerea de la Kremlin a decis că totul trebuie să fie sacrificat. Vechiul nu avea ce să caute în noua lume. Lacul Nipru a fost format în perioada 1927-1932 și a ajuns la o suprafață de 420 km². Era puțin după standardele staliniste. Nu discuta Stalin despre mărunțișuri atunci când avea de îndeplinit o misiune istorică în cel mai scurt timp.

Fluviul Volga promitea mai multă energie electrică datorită volumului de apă. Primul baraj pe Volga a fost la Ivankovo și a fost terminat în anul 1937. A apărut un lac de 327 km² și orășelul Korceva a fost inundat. Aceeași soartă au avut-o satele din regiune. Ogoare și păduri au dispărut sub ape. A fost început în 1935 barajul care a dus în 1941 la formarea lacului Rîbinsk. Terenul jos a dus la inundarea unei suprafețe de 4.580 km² și 150.000 de persoane au fost alungate din casele lor. A fost o crimă împotriva poporului rus și a istoriei, dar nu se uita Stalin la astfel de detalii. Poate să pară puțin în raport cu suprafața Uniunii Sovietice, dar însemna aproape cât teritoriul actualelor statelor Mauritius și Luxemburg luate împreună.

La ce servea energia electrică? Hidrocentralele de mare putere erau destinate să lucreze pentru efortul de război și cea de pe Nipru asigura curentul electric necesar obținerii de aluminiu, cel ce mergea în domeniul aeronautic sau în cel al tancurilor. Pătrunderea trupelor germane în interiorul lagărului socialist a dus la o dereglare a mecanismului industrial sovietic și a dat peste cap planurile militare staliniste. Totuși, Armata Roșie a primit armamentul necesar ajungerii până la Elba. A fost însă necesar ajutorul american la capitole esențiale precum camioane și aluminiu.

Stalin a făcut totul pentru a alunga oamenii din spațiul personal și a dorit să fie concentrați în orașele controlate de regim. Aceasta era situația celor fericiți, ceilalți ajungând în închisori și lagăre de exterminare. Dictatura proletariatului era îndreptată împotriva popoarelor.

Politicienii fac totul atunci când este vorba de ceva rău. Uită mereu ce este bun în promisiuni.

Sursă imagine: Wikimedia Commons