Se tot scrie că în anul 1939 a început Al Doilea Război Mondial și vinovat de declanșarea ostilităților a fost statul german și apoi aliații acestuia, România fiind inclusă printre aceștia. A fost normal ca la sfârșitul ostilităților în 1944 să fie considerată țară înfrântă și să plătească uriașe despăgubiri de război către victima numită Uniunea Sovietică. Rusia era obișnuită să impună astfel de sume celor înfrânți pentru a-și susține economia prădalnică.
Problema este că statul din Carpați, cel care a pierdut și o parte din teritoriu, nu s-a pregătit de luptă la nivel mondial și nici n-a început ostilitățile. Tocmai cei din tabăra învingătorilor au fost cei care au conceput acțiuni agresive și au fost în fruntea cursei înarmărilor. Mareșalul Jukov a publicat o lucrare despre politica Kremlinului după 1929 și se spunea în renumita care de memorii că au fost livrate forțelor armate 740 de tancuri, ceea ce era foarte puțin în raport cu cererea Armatei Roșii. Producția a tot crescut și a ajuns la 2.271 de mașini grele de luptă în anul 1938. Nu discutăm aici dacă datele sunt exacte, ci doar despre ceea ce permitea cenzura să treacă pentru informarea cititorilor pasionați de istorie. Tactica sovietică era obișnuită cu micșorarea datelor ce nu conveneau regimului roșu.
Este interesant de observat că redactorilor le-au scăpat informații prețioase despre planurile Moscovei din 1930. Nimeni în lume nu putea să producă așa de mult în domeniul blindatelor și se știe că tancul este o mașină ofensivă. Livrarea a circa patru divizii pe an în vremea în care nu exista Adolf Hitler este o dovadă că Stalin dorea să pună în practica politică de cucerire a lumii. A așteptat ocazia de nenorocire a popoarelor europene până-n anul 1939 și atunci l-a lăsat pe dictatorul german să atace primul pentru a realiza o imagine frumoasă de salvator al omenirii, ceea ce i-a reușit. Uniunea Sovietică a fost statul vinovat de declanșarea războiului mondial și restul a fost propagandă.
Sursă imagine: Wikimedia Commons
