hartă din planul valev
5

Valev și falsurile lansate de istoricii contemporani

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 18 Iunie 2026 | Nr. 1584

Stă scris în paginile cărților de Istorie contemporană că în anul 1964 conducerea de partid și de stat, personal tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej, au luat atitudine împotriva Planului Valev prin care Moscova ar fi dorit să transforme România în grânar pentru restul lagărului socialist și astfel fost salvată industria socialistă. Mai mult. S-a putut accelera programul de industrializare și a fost posibilă apariția unei uzine de autoturisme la Mioveni prin colaborarea cu firma Renault. S-a răspuns chiar cu violență în 1964 și istoricii de astăzi admiră faptele politrucilor de partid și chiar le amplifică duritatea expresiilor. Valev este atacat din toate direcțiile de parcă ar fi fost în fața unor procurori staliniști. Nici după trecerea în neființă n-a fost lăsat în pace și s-a putut ajunge la formulări despre Planul Valev al Uniunii Europene sau chiar un Plan Valev al lui Hitler.

Emil Borisovici Valev a fost acuzat că a executat ordinele Moscovei și a întocmit un document prin care recomanda formarea unor raioane economice prin care să crească producția de mărfuri din cadrul lagărului socialist, România urmând să devină un stat agrar, cu unele fabrici, pentru hrănirea Germaniei de Est și a Cehoslovaciei. Era o adevărată lovitură dată neamului românesc și comuniștii se dovedeau a fi salvatorii patriei, ceea ce demonstra unitatea dintre partid și popor. Istoricii sunt încântați de vitejia din 1964 și este amintită prin manualele școlare de nici nu mai știe lumea de Hrușciov sau Brejnev. Ura este focalizată pe Valev.

În realitate, specialistul sovietic de origine bulgară nu s-a referit decât la regiunile care se aflau în contact cu Dunărea, adică fosta Țară Românească, cursul de apă urmând să fie o adevărată aortă a dezvoltării economice. Nu s-a referit la întreaga Românie populară.

Această omisiune a istoricilor de la București demonstrează cât de mult este căzută mintea umană în adorarea unor teze plăcute și repetarea afirmațiilor unor reputați oameni de știință duce la apariția unui adevărat cult istoriografic. Inima industrială a României comuniste nu se afla la sud de Carpați, ci principalele uzine metalurgice erau la Reșița și Hunedoara, cel din urmă fiind principalul producător de oțel până la intrarea în funcțiune a combinatului de la Galați, construcție industrială ce era în construcție în momentul publicării studiului lui Valev. Orașul Brașov era renumit în epocă prin livrările de tractoare și camioane, dar nici măcar nu este amintit ca un pol industrial. Un rol important era jucat de orașul Arad, cel ce producea strunguri, mașini-unelte ce realizau mașini pentru restul economiei.

Emil Borisovici Valev a dorit să ofere soluții pentru dezvoltarea industrială a regiunilor dunărene și textul conține laude la adresa combinatului metalurgic ce se ridica pe malul fluviului la Galați. Era o amplasare ideală deoarece puteau să ajungă relativ ușor vapoarele ce urmau să aducă minereul necesar obținerii celor patru milioane de tone de oțel pe an. Cadrul universitar moscovit considera că lingourile grele din metal urmau să fie transformate rapid în vapoare fluviale și maritime, capitol la care lagărul socialist era deficitar. Era admirată și hidrocentrala de la Porțile de Fier, cea care urma să asigure energie electrică în mod egal Iugoslaviei și României. Era un model de colaborare pe care Valev îl dorea extins la nivelul întregului lagăr socialist.

Emil Borisovici Valev a scris un articol de Geografie economică și nu avea vreun cuvânt în care să critice conducerea de la București în ceea ce privește căile de urmat în domeniul industrializării. Omul de știință trecuse prin era stalinistă și cunoștea ce înseamnă un cuvânt în plus a adresa puternicului zilei, cei ce aveau impresia că știu ce fac.

Valev este cazul tipic de manipulare a realității și a inventării de motive pentru a acuza pe cineva din ordin de partid. Bietul om a rămas până la sfârșitul vieții un cadru universitar și n-a avansat precum Mihail Gorbaciov, cel care zicea că este profesionist în marxism și agricultură. Falsurile din 1964 au prins la nivel de istorici și acum au devenit o adevărată legendă contemporană. Mulți vor să pară eroi prin atacarea unui articol de Geografie.

Sursă imagine: Probleme ale relațiilor economice dintre țările socialiste