planul valev
1

Valev, propagandă și ziariști contemporani

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 2 Octombrie 2023 | Nr. 320

Mediul virtual este deosebit de generos și spațiul ieftin permite publicarea unei mari cantități de informație și de interpretări. Ediția electronică a ziarului Evenimentul zilei cuprinde un articol despre Gheorghe Gheorghiu-Dej și respingerea dură a Planului Valev, text scris de către Emil Borisovici Valev și în care s-ar fi recomandat transformarea României populare în grânarul lagărului comunist. Autorul articolului din 1 octombrie 2023 era ferm convins că liderii comuniști de la București și-au permis mari eroisme împotriva lui Hrușciov și Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost un viteaz care, după alte interpretări, a fost asasinat prin iradiere de către sovieticii ce nu suportau revoltele împotriva sistemului.

Grav este că în România se poate crede orice teorie prin care se promovează ideea că mișcarea comunistă a făcut ceva pozitiv pentru locuitorii de la nord de Dunăre. Realitatea este că după 1944 s-a făcut totul împotriva neamului și au fost oferite numai lozinci prin care masele să fie manipulate în sensul dorit de partidul unic. Istoricii au căzut în capcana unor propagandiști precum Costin Murgescu și au tot repetat despre patriotismul fierbinte al celor care au ucis floarea poporului român până-n 1964.

Trebuie să fie clar pentru orice cititor din spațiul românesc că n-a existat un Plan Valev, ci totul a fost o puternică furtună într-un pahar cu apă și toate energiile propagandei au fost dirijate împotriva unui articol de geografie economică și care poate ar fi fost citit de unii specialiști sovietici. Este interesant că nici astăzi nu este parcurs cu atenție și puțini istorici se pot lăuda că pot enumera cinci idei din studiul specialistului sovietic de origine bulgară.

Autorul n-a scris un rând împotriva României populare. Dimpotrivă. Ideea de bază era că trebuie să fie făcută industrializarea cu orice preț în jurul combinatului metalurgic de la Galați, inima industriei constructoare de mașini. Această dezvoltare a industriei grele era specifică ideologiei comuniste și Valev nu putea să scrie ceva diferit de linia partidului unic. Era concepția că marile construcții metalice sunt cele aducătoare de profit și de putere militară. Oțelul era vital pentru sistemul totalitar. Cum minereul de fier și cărbunele pentru furnale erau voluminoase, era logic ca Valev să propună dezvoltarea economică prin folosirea Dunării pentru materiile prime cu volum mare și masă sporită. Orașul Galați urma să aibă și un șantier naval în care să fie utilizate oțelurile obținute cu costuri ridicate. Un vapor de calitate superioară poate să aducă un venit deosebit. În plus, era o soluție ideală pentru dezvoltarea tehnologică a întregii economii. Ar fi fost necesare de componente electrice, produse electronice, strunguri și alte mașini-unelte. O organizare eficientă ar fi adus o producție interesantă de motonave.

Geograful Valev a mai lăudat o idee a autorităților de la București și anume construirea hidrocentralei de la Porțile de Fier I, cea care era proiectată pentru a produce multă energie electrică prin uzinarea unui volum uriaș de apă care să fie acumulată fără să afecteze mulți locuitori și terenuri agricole. Această construcție hidrotehnică era un model de colaborare transfrontalieră cu Iugoslavia, stat cu care lagărul comunist dominat de Uniunea Sovietică nu avusese relații în perioada stalinistă. Era o valorificare superioară a resurselor din zona de graniță, acolo unde dominau grănicerii cu cartuș pe țeavă. Valev sugera în mod clar că electricitatea poate să ducă la dotarea fabricilor cu motoare ce aveau un randament superior. Mai mult. Valev dorea hidrocentrale ridicate împreună cu Bulgaria și Uniunea Sovietică, dar se întreba dacă merită pierderea de teren arabil.

Dunărea putea să aducă o dezvoltare deosebită a transporturilor de mărfuri voluminoase, dar apa putea să fie utilizată și la irigații pentru o agricultură intensivă, generatoare de mărfuri interesante în întregul lagăr socialist. Pompele puternice aveau nevoie de electricitate pentru a ridica apa spre ogoarele aflate mai sus decât albia Dunării. O industrie alimentară dezvoltată ar fi adus beneficii deosebite în România ce avea o piață deficitară chiar și la banala pâine.

Autorul articolului despre Gheorghe Gheorghiu-Dej și Planul Valev mai scrie că s-a renunțat la modelul sovietic și s-a trecut la sistemul chinezesc, o dovadă de Independență. În realitate, lumea chinezească a lui Mao era mai rea decât cea din lumea lui Hrușciov, dar autorii de după 1989 au tot cultivat teza despre utilitatea colaborării cu statul asiatic. Peking-ul era plin de lideri cu idei ciudate și acestea au dus la o foamete cumplită în perioada 1958 – 1959, cea care a generat zeci de milioane de morți. A mai fost și Marele salt înainte, o altă catastrofă economică dezastruoasă și generatoare de zeci de milioane de victime. Un om normal n-ar fi trebuit să se apropie de dragonul roșu.

Gheorghe Gheorghiu-Dej a urât poporul român și l-a supus la tot felul de experimente copiate după modele străine de orice urmă de rațiune. Din păcate, și urmașul la conducere a dus aceeași politică de torturare a oamenilor cu o ideologie criminală din start și a mers iar în China pentru inspirație.

Istoricii români au rămas datori la capitolul adevăr și au continuat să trăiască mereu cu ideea că a mai fost ceva bun prin perioada comunistă. Există o puternică logică a adorării unui regim care a părut puternic și că a făcut ceva pentru popor. Iluziile și credințele au condus lumea și rațiunea a jucat un rol limitat în evoluția comunităților. Ziariștii aleargă după audiență și trebuie să denatureze trecutul pentru a scrie ceva senzațional și n-au timp să gândească științific. Teoriile lui Gustave Le Bon s-au verificat perfect în România comunistă.

Sursă imagine: Historia