copii in spital
4

Variola, vaccinul și victoria sistemului sanitar din perioada interbelică

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 14 Mai 2026 | Nr. 1546

Anul 2019 a rămas în istoria recentă prin apariția și răspândirea epidemiei de coronavirus și au fost fenomene interesante în societate la nivel mondial. Au apărut imediat ”specialiști” care au declarat că nu există agentul patogen și că totul este o făcătură a guvernelor. Altă teorie a fost dezvoltată în jurul ideii că nu se vede virusul, deci nu există. Masca de protecție a fost definită drept botniță prin care autoritățile vor să îngrădească libertatea de exprimare. Izolarea în locuințe a fost inclusă tot la categoria că forțele oculte de la nivel planetar vor să desființeze libertatea de mișcare. Nici nu mai conta că ideea de carantină este veche de secole și era singura armă a omului pentru stingerea unor epidemii devastatoare de ciumă sau holeră. Au fost realizate prin politica de carantinare o victorie istorică împotriva unor bacili pe care omul nu-i putea observa în mod direct și abia după 1850 se poate discuta despre o adevărată vânătoare de bacterii și virusuri în urma inițiativelor renumitului savant francez Pasteur.

Vaccinul a fost o altă poveste frumoasă prin care se demonstrează că gândirea maselor nu există și nici cei ce apar în mediul virtual nu gândesc. Se spunea că aduce sterilitatea și, cum pasiunile sexuale sunt o boală a speciei, teza lansată și repetată insistent a prins chiar și la pensionari de 80 de ani. Chiar a apărut teoria că provoacă sterilitate timp de mai multe generații. Substanțele inoculate puteau să controleze creierul în favoarea unor grupări de interese și mulți au fost cei ce s-au vaccinat cu apă și mulți medici au demonstrat că au făcut facultatea în zadar.

Anuarul statistic al României interbelice din anul 1936 arată peste decenii că vaccinurile sunt o armă redutabilă a medicilor împotriva virusurilor. Exista pe vremuri o maladie virală ce putea să genereze o mortalitate de 100% și care era cunoscută sub denumirea de variolă sau pojarul negru. Mulți din cei ce scăpau rămâneau cu sechele neuronale sau erau mutilați pe față. Infecția era cumplită, dar s-a trecut la administrarea de ser salvator și boala a început să devină istorie. Victoria a fost înregistrată și pe meleagurile românești și au fost înregistrate în anul 1934 numai 7 cazuri și un singur deces. Autoritățile timpului intrau imediat în alertă dacă apărea un singur bolnav și astfel virusul a fost înfrânt pentru totdeauna. Au fost înregistrate în perioada 1930-1934 numai 41 de cazuri și doar locuitori și-au pierdut viața din cauza virusului care încerca să nu devină istorie.

Oamenii încă nu au creierul adaptat la progresele medicale și trăiesc în trecut, cercetările științifice fiind complet necunoscute maselor credule, cele ce ascultă de orice persoană ce pare că se bucură de prestigiu. Efectul de turmă este greu de învins.

Sursă imagine: Wikimedia Commons