Mișcarea bolșevică a preluat controlul asupra orașelor Sankt Petersburg și Moscova în anul 1917, ceea ce însemna că aveau la dispoziție principalele centre producătoare de armament. Trupele comuniste, multe formate din dezertori sau din militari ce nu văzuseră frontul, au tot extins prin brutalitate deosebită teritoriul controlat de oamenii lui Lenin și forțele albgardiste nu reușeau să reziste din cauza lipsei de resurse și nici de coordonarea acțiunilor nu se putea discuta.
Noul regim politic promitea o lume nouă în care oamenii să fie egali și să nu mai existe oprimare. Militarilor țărani li se promitea pământ și pace după înfrângerea dușmanilor. Erau promisiuni ce atrăgeau și rândurile Armatei Roșii nu duceau lipsă de luptători naivi și dornici să se afirme. Se adăugau trupele CEKA pentru a completa forța regimului roșu cu oameni capabili de orice atrocitate.
Problema era că autoritățile bolșevice găseau mereu dușmani și războiul civil trebuia dus în paralel cu cel împotriva străinilor în numele revoluției mondiale. Lenin dorea să fie export de revoluție comunistă și prima țară mare aleasă drept victimă a fost Polonia. Avea o armată încă în curs de formare și putea să fie lovită puternic cât timp nu dispunea nici de suficiente muniții. Ofensiva împotriva Varșoviei era condusă de către Mihail Tuhacevski și părea să fie de neoprit în vara anului 1920. Valurile de asalt se îndreptau spre Varșovia și căderea capitalei părea iminentă la 12 august. Forțele implicate aveau efective aproximativ egale din punct de vedere numeric, dar moralul era mai bun în tabăra comunistă, cea care visa apoi la cucerirea întregii Polonii. Totul a mers bine până pe 16 august atunci când generalul Pilsudski a trecut la ofensivă pe flancul sudic. Trupele comuniste întâlnite în cale au fost spulberate și astfel invadatorii riscau să fie prinși într-o încercuire fatală. A urmat o prăbușire a rezistenței în paralel cu sporirea elanului polonez. Se pare că au fost cel puțin 10.000 de morți, dar au fost luați și 66.000 de prizonieri. Alți vreo 30.000 de fugari au ajuns în Prusia Orientală și au fost internați de către germani. Era un dezastru complet și rușii s-au retras în grabă spre est, Bătălia pentru Varșovia luând sfârșit pe 25 august 1920.
Evenimentele din Polonia anului 1920 au fost uitate de popoarele Europei, dar acestea nici nu bănuiesc ce importanță au avut în evoluția continentului. Lenin a pierdut ocazia să profite de haosul provocat de Primul Război Mondial pentru a extinde lagărul comunist. Erau mulți cei ce credeau că viitorul răsare din Rusia și ar fi fost gata să sprijine ideologia extremistă. Mulți sunt cei bolnavi să adore idei străine și care par frumoase de la distanță. Polonia fost însă un limes împotriva diviziilor roșii și a reușit timp de două decenii să țină comunismul departe de Occident, perioadă în care tot felul de utopici mai visau la o lume comunistă subordonată Moscovei.
Iosif Stalin n-a putut să uite dezastrul din 1920 și a început distrugerea Europei prin ocuparea unei jumătăți din Polonia în urma semnării Pactului Molotov-Ribbentrop la 23 august 1939. Militarii de valoare și patrioți au fost executați la Katyn și-n alte zone mai ferite de ochii curioșilor. Oficial, Kremlinul n-a fost vinovată de execuțiile în masă și vina a fost dată pe naziștii cei buni la toate. Oamenii NKVD-ului aveau liste cu cei care urmau să fie asasinați deoarece erau valori intelectuale și astfel a pierit la Katyn generalul Leonard Skierski, cel ce avea 73 de ani și era printre cei mai bătrâni ofițeri veniți să-și facă datoria către țară. Avea vina să fi fost implicat în luptele de pe Vistula și să fie patriot polonez.
Polonia a fost un zid în calea comunismului și a fost dur pedepsită de Stalin prin pierderea teritoriilor incluse acum în Belarus și Ucraina. A fost distrusă și Varșovia cu ajutorul germanilor în 1944, patrioții locali revoltați fiind lăsați pe mâna lui Hitler. Nu erau interesanți pentru Stalin și oricum i-ar fi lichidat cu ajutorul celor ce se antrenaseră la Katyn.
Rezistența poloneză din 1920 a salvat Europa de înființarea de lagăre de concentrare și de locuri de execuție tip Katyn până-n septembrie 1939. A urmat apoi catastrofa.
Sursă imagine: Wikimedia Commons