Societatea umană a fost dezvoltată în jurul ideii de conducător care să inspire ordine, disciplină, putere și hotărâre. Monarhia s-a bucurat de prestigiu de-a lungul mileniilor și s-a mers până la a se considera că regii aveau puteri vindecătoare și numai atingerea hainelor era suficientă să alunge chinurile provocate de bolile nemiloase. Au apărut în secolul al XX-lea tot felul de dictatori care au fost văzuți ca ființe cu puteri deosebite, unici cunoscători ai căilor de evoluție spre un viitor presupus luminos.
Realitatea este că omul are probleme biologice deosebite începând de la vârsta de 60 de ani. Creierul are o rețea complicată de vase de sânge ce aduc substanțe nutritive și oxigen și preiau reziduurile rezultate din funcționarea organului ce consumă cea mai multă energie produsă de corp. Problema este că în timp se formează plăci de aterom ce îngustează lumenul arterelor și astfel celulele nervoase nu mai sunt aprovizionate cum ar fi necesar. Aceste lipsuri de substanțe nutritive duc la o scădere a activității cerebrale și un astfel de creier nu mai poate să prelucreze multe informații într-un timp scurt, ceea ce se întâmplă în cazul conducătorilor în vârstă. Omul obosit preferă să se gândească la lucrurile cunoscute și astfel se produce o cădere în trecut. Cum acum tehnologia evoluează rapid și la fel schimbările din societate, deciziile celor din funcțiile înalte nu se mai potrivesc cu realitățile. Există și cazurile grave în care se produc atacuri cerebrale de mică amplitudine, cele care alterează grav capacitatea de interpretare a datelor și puterea de muncă. Aceste seisme cerebrale pot afecta deciziile și pot fi vizibile pentru colaboratorii apropiați. Renunțarea la putere nu intră în calculele celor care se consideră invincibili, indispensabili și veșnici. Chiar un atac de amploare și cu sechele vizibile nu duce la o retragere în sânul familiei, departe de tumultul vieții cotidiene.
Lumea contemporană stă astăzi sub dominația liderilor în vârstă și care sunt absolut ancorați în trecutul cât mai îndepărtat. Cel mai vizibil caz este al conducătorului Rusiei, Vladimir Putin trecând de pragul celor 70 de ani. Nu este de mirare că fostul agent al serviciilor secrete sovietice a început să promoveze ideile lui Iosif Vissarionovici Stalin de refacere a imperiului roșu. Tehnica militară din era comunistă a fost aruncată împotriva Ucrainei pentru a dispune de o nouă bază industrială în vederea continuării expansiunii spre vest. Iosif Stalin dorea să cucerească întreaga lume și urmașul la putere nu putea să fie altfel. Moscova este acum dominată de gerontocrați ce aparțin complet trecutului și fac totul pe gustul stăpânului darnic cu cei ce-i fac pe plac. Generalul Serghei Șoigu a venit din Tuva, de la periferia imperiului, și trimite valuri de asalt împotriva liniilor ucrainene astfel încât să-și păstreze funcția și privilegiile pe care le are la 68 de ani. Au fost sacrificați și mulți tuvani, dar scopul scuză mijloacele. Politica externă a fost oferită lui Serghei Lavrov, diplomat format în stil comunist în instituțiile de învățământ concepute doar să inoculeze ideile lui Lenin și astfel viii să ajungă sub dominația unei mort ce n-a înțeles vreodată adevărul publicat de savantul Gustave Le Bon. Ministrul ales este un fel de Molotov, care combină minciuna, viclenia, aroganța și ura împotriva întregii lumi, ceea ce este pe gustul președintelui. Vârsta de 73 de ani îl recomandă să cultive intensiv ideile trecutului stalinist. Există iluzia că a fost o perioadă de prosperitate, măreție, slavă în limbajul Kremlinului, și poate fericire.
Popoarele din Rusia sunt condamnate să trăiască într-o temniță pe care trebuie s-o extindă cu grele sacrificii, așa cum se întâmplă pe Frontul din Ucraina. Pierderile umane și materiale sunt simple detalii pentru tripleta bolnavă de putere. Din păcate, conducătorul de la Kremlin mai vrea un mandat pe care să-i obțină tot prin alegeri aranjate, o iluzie costisitoare de democrație, ceva tot în stil stalinist. Orice conducător de la Kremlin depune eforturi să realizeze o lume virtuală în care să țină captive mulțimile de supuși. Minciuna și teroarea sunt cele două instrumente specifice ale dictaturii ce se află în spatele unor termeni precum republică și democrație. Kremlinul oferă iluzii oamenilor pentru a le da impresia că nu pot să trăiască fără voia celor ce ajung întâmplător în palatele luxoase. Puterea este un drog care ia mințile și astfel se uită de probleme de sănătate și de trecerea anilor.
Sursă imagine:Pexels