Anul 1916 putea să aducă victoria uneia din cele două tabere ce se afla angajată în operațiuni militare de o amploare la care nici măcar nu visaseră generalii înainte de august 1914. Două mase de soldați stăteau ascunse în tranșee ce se întindeau de la Marea Nordului până la granița cu Elveția și nu păreau niște fortificații deosebite. Erau chiar primitive în raport cu frumoasele cetăți ale trecutului. Rețelele de sârmă ghimpată ce erau protejate de tirul mitralierelor și de cel al tunurilor erau un baraj prea scump de străpuns și generalii căutau soluții inteligente în vederea ieșirii din criză.
Comandanții germani au descoperit ceea ce se numea Schwerpunkt și au ales pentru ofensiva de amploare localitatea Verdun, așezare ce era definită drept simbol pentru francezi. Scopul definit consta în atragerea trupelor franceze intr-un război de uzură în care artileria puternică a Reichului să provoace pierderi greu de suportat și astfel conducerea de la Paris să înceteze ostilitățile. Sistemul feroviar a fost din nou pus la încercare și a adus tunuri și munți de proiectile, partea franceză fiind lipsită de informații despre amploarea pregătirilor inamice sau ofițerii n-au vrut să le creadă. Marea bătălie a început pe 21 februarie 1916 după planurile celor mai inteligente minți din comandamentul german.
Generalul von Falkenhayn a început operațiunea militară în stil clasic printr-un puternic bombardament de artilerie, inclusiv din guri de foc de mare calibru. Trupele franceze au dus operațiuni defensive în jurul fortărețelor din beton armat și după aproape zece luni de confruntare a fost un rezultat egal, partea germană chiar putând să consemneze un eșec total în fața înverșunării diviziilor franceze.Abatorula provocat peste 700.000 de victime în ambele tabere și a devenit una din cele mai sângeroase și de durată bătălii din istorie.
Realitatea este că generalii germani au comis erori de parcă nu trecuseră vreodată prin școli militare superioare. Cea mai vizibilă și care este amintită încă din tratatele de artă militară din China a fost acțiunea privind atacarea celei mai puternice poziții franceze. Verdunul nu era o cetate în stil clasic, ci era o Regiune fortificată pentru a nu permite concentrarea focului inamic pe un singur obiectiv. Forturile erau concepute să se sprijine reciproc prin tirul armelor adăpostite sau să reziste izolate un timp. Specialiștii chinezi nu recomandau atacarea frontală a pozițiilor întărite, dar ofițerii germani erau din altă școală și se credeau superiori peste lecțiile învechite de tactică și strategie. În plus, apăruseră mitralierele și tunurile cu tir rapid, dar nu s-a ținut cont de ceva în ceea ce privește executarea ordinelor și astfel sute de mii de germani au murit sau au fost mutilați în mod absolut inutil.
O altă gafă monumentală a conducerii Reichului a constat în atacarea într-un singur loc, ceea ce a dus la conturarea cu claritate a direcției de efort și astfel generalii francezi au putut concentra oameni și tunuri în sectorul amenințat pentru a putea bloca valurile de asalt. Ofensiva poate să însemne imobilizare strategică.
Grav era că Reichul folosea în regiune muniție de infanterie din belșug, dar cartușele începeau să fie mai puține decât în tabăra Antantei. Orice foc tras sporea disproporția cantitativă și aceeași era situația și la grenade. Cum bateriile de artilerie germane erau mai multe și trăgeau intens, s-a mărit distanța dintre cele două tabere și la capitolul numeric al proiectilelor. Obuzele de mari dimensiuni amplificau și discrepanțele în ceea ce privește masa munițiilor produse și disponibile. Mortierele de calibrul 420 mm puteau lansa spre ținte proiectile de 830 kg, unele detonând chiar în armă. Au fost concentrate 1.225 de tunuri pentru a măcina pozițiile din fața forturilor.
Armata germană a fost în 1916 trimisă la atac pentru a măcina inamicul francez, dar s-a ajuns să fie tocată chiar floarea poporului german. A fost trimis la asalt Corpul alpin bavarez, cel ce nu era potrivit pentru lupte în teren destul de jos și, mai ales, împotriva fortificațiilor din beton. Oamenii de la munte au pierit până când intrarea României în război a dus la transferarea regimentelor de elită în Carpați.
Bătălia de la Verdun s-a încheiat în decembrie 1916 cu trupele franceze în ofensivă și aproape tot teritoriul cucerit de germani a fost recuperat. Moralul luptătorilor din Reich s-a prăbușit și chiar a fost necesară o repliere de amploare spre poziții defensive.
Sursă imagine:Wikimedia Commons