Conducerea de la Kremlin a vrut oficial să elibereze populația rusească de sub dominația Kievului, dar felul în care s-a declanșat operațiunea militară specială arată în mod clar că s-a dorit o transformare radicală a statului atacat în stil cekist. Chiar discursul liderului ascuns în palatele luxoase făcea referiri la denazificare, ceea ce ar fi însemnat multe arestări și trimiteri în lagăre de concentrare, botezate acum din motive de imagine colonii penitenciare. Nu s-a schimbat ceva în gândirea de la Kremlin de când a preluat Stalin puterea în anul 1924 și chiar se poate constata o permanentă alunecare spre trecutul negru al comunismului.
Ofensiva grupărilor mobile a eșuat în fața dispozitivelor defensive, artileria a surprins coloanele blindate prin tir precis și au fost anihilate detașamentele de desant ce aveau drept misiune să ocupe aeroporturi pentru a se putea aduce rapid valuri de militari cu ajutorul aeronavelor de transport. Apărarea antiaeriană a fost o altă surpriză foarte neplăcută pentru planificatorii ruși și operațiunea de învăluire pe verticală a eșuat. Planurile au eșuat și a urmat o retragere în debandadă până când s-a ajuns în apropierea bazelor de aprovizionare. Mult echipament a fost abandonat, mașinile militare fiind utile apărătorilor în mod integral sau pentru anumite componente și arme. S-a trecut apoi la războiul de poziții fără milă și îndurare. Moscova nu crede în lacrimi și fortificațiile ce pot forma un limes întins pe o mie de kilometri sunt asaltate în toate punctele pentru a se identifica punctele slab apărate. Ambele părți au forțe insuficiente și batalioanele ucrainene au realizat o surpriză neplăcută în Regiunea Kursk în luna august 2024 și au fost deturnate trupele inamice de la obiectivele inițiale. Încă n-au fost anunțate capturile în armament și oameni, dar prestigiul militar al Rusiei iar a fost afectat de inamicul de la Kiev.
Specialiștii și voluntarii de la Mediazona au cercetat ceea ce s-a întâmplat pe front până la 13 septembrie 2024 și se poate spune că toate regiunile Rusiei sunt din ce în ce mai afectate de dispariția bărbaților în prima linie și cel mai mare prăpăd este în ținuturile cu populație rară și de altă etnie decât cea rusă. Orice cititor poate să ajungă la concluzia că Moscova vrea să curețe de bărbați comunitățile izolate, cele ce nu prezintă importanță economică în raport cu prada ucraineană.
Gloanțele sovietice au făcut ravagii și au dispărut 63 de locuitori din Ciukotka, zonă în care era un om la mai mult de 15 km². Acum se face o adevărată curățenie în cea mai îndepărtată provincie controlată de Kremlin. Fluieră vântul și prin Regiunea Magadan, 133 de bărbați fiind dispăruți deja în mod sigur. Densitatea era de o persoană la 3,44 km² și scade zilnic acolo unde doar orașul este un centru demografic important. Pustiul trebuia extins prin decizii politice.
Linia de Sud a vastei Federații Ruse se golește la fel de rapid. Tuva a înregistrat 716 de căzuți la datorie și astfel s-a eliberat o suprafață de 356 km².
Tunurile și rachetele au făcut ravagii și printre locuitorii din zone mai populate și Bașchiria este în fruntea clasamentului sângeros cu 2.705 de dispăruți, ceea ce înseamnă că au fost recrutori foarte zeloși din regiune. Este urmată de Regiunea Kuban, renumită prin resurse, cu 2.447 de militari.
Orașele Moscova și Sankt Petersburg au fost în schimb mai ocolite de elanul birocraților pentru a nu creste nemulțumirea populară și sunt momiți voluntarii cu sume frumoase de bani. Capitala a scăzut cu numai 676 de bărbați, orașul portuar având o pierdere de 679, ceea ce înseamnă foarte mult dacă se face o comparație cu principalul centru demografic al țării.
Nordul Rusiei este renumit pentru geruri și oamenii nu prea adorau să se ducă în zonă, dar investițiile regimului comunist au împins valuri de muncitori și de deținuți spre pustiurile albe. Au fost înregistrate prin Neneția 55 de victime sau peste 220 km².
Au fost luate trupe și din Regiunea Kaliningrad, cea mai avansată poziție vestică. Cum nu este amenințată de forțele NATO din apropiere, democrațiile pornind greu la război, a putut să ofere detașamente numeroase și acestea au avut rândurile rărite cu 641 de militari.
Datele incomplete descoperite de pasionați în presă și mediul virtual sugerează că anumite regiuni au fost cruțate din motive economice, politice și strategice. Zona Smolensk este destul de populată și a scăzut numai cu 298 de suflete, dar se află pe direcția strategică Vest, cea pe care Rusia a atacat în două războaie mondiale și a fost lovită de forțele germane. Regiunea Tula de lângă Moscova deplânge moartea a 382 de persoane, dar se află în această unitate administrativă fabrici cu destinație specială încă de pe vremea țarilor și poate să fie un rezervor de oameni în cazul unui conflict de amploare.
Federația Rusă este considerată cu resurse nemărginite și de aceea conducerea își permite să piardă bărbații în putere, cei care au fost infractori fiind considerați fără vreo valoare pentru societate. Populația scade astfel din ce în ce mai repede, dar regimul trimite noi valuri la asalt împotriva fortificațiilor ucrainene pentru satisfacerea fanteziilor unui lider de care omenirea va uita în curând. Vieți, arme și muniții sunt consumate zi de zi și nu se face vreo economie. Dimpotrivă. Timpul trece și tinerii din noi generații împlinesc 18 ani și vârsta de recrutare. Trebuie să devină bărbați prin tortura armatei și poate unii se vor bucura apoi de viață lungă. Ucraina devine un fel de gaură neagră ce aspiră energiile colosului vecin, cel obligat să înlocuiască mașinile militare pierdute cu unele noi și de calitate superioară.
Tabelul realizat de cei de la Mediazona sugerează că Rusia mai are bazine demografice încă insuficient exploatate și se pare că pe 1 decembrie 2024 se va proceda la o nouă recrutare și numărul militarilor aflați sub arme va trece de 2,39 milioane, ceea ce înseamnă un cost uriaș pentru stat și Moscova o să fie obligată să-i utilizeze în noi ofensive de amploare pentru a mai face reduceri de efective. O armată numeroasă este un coșmar bugetar ce nu poate să fie înțeles de un membru al poliției politice comuniste.
Sursă imagine: Wikimedia Commons