Liderul de la Kremlin a vrut cu orice preț mai multă putere după modelul oferit de temutul Iosif Stalin și a hotărât ca data de 24 februarie 2022 să fie cea în care să înceapă invadarea Ucrainei și astfel să fie recuperate capacitățile industriale care au fost ridicate pentru revoluția mondială sau cucerirea întregii planete în numele ideologiei comuniste. Planurile erau perfecte pe hârtie, hărțile au fost pregătite și trupele de desant au fost lansate împreună cu forțele de diversiune pentru a deschide calea coloanelor de tancuri. Problema a fost că pregătirile erau prea vizibile și generalii ucraineni cunoșteau tacticile sovietice de tip Praga 1968. Forțele de invazie au suferit pierderi grele în oameni și tehnică de luptă și din această cauză au fost obligate să se replieze pentru primirea de întăriri. Ceea ce părea un război-fulger a ajuns un conflict de uzură și marile unități trimise inițial pe front au fost mereu completate cu noi recruți sau cu rezerviști. Au sosit trupe tocmai din Extremul Orient, ceea ce se întâmplă și-n aprilie 2024. Regiunea era deficitară în bărbați în putere și acum sunt trimiși să dispară.
Frontul din Ucraina este ca un cancer ce macină forțele invadatorilor, cei obligați să atace prin teren descoperit către pozițiile fortificate ale apărătorilor. Autoritățile de la Moscova au fost luate prin surprindere de amploarea pierderilor și au tăinuit cu mare grijă ceea ce se întâmplă în luptă, dar cunoscători ai lumii ruse au început să afle informații despre cei căzuți sub gloanțele ascuțite BBC Rusia și Mediazona au identificat la sfârșitul lunii martie 2024 49. 281 de militari au pierit cu certitudine după informațiile din presa locală sau după cele existente pe rețelele sociale. Se pare că nu sunt prea mulți bărbați căzuți la datorie, dar acestea înseamnă echivalentul a 61 de batalioane de infanterie. Ar însemna foarte mult în cazul popoarelor zise democratice, dar Moscova nu crede în lacrimi și întotdeauna se poate mai mult pentru victoria cauzei inventate de cel aflat la putere. Problema este că acești morți înseamnă golirea unei mari părți din teritoriu de populație masculină tânără și-n putere, domeniu la care Rusia era oricum deficitară. Criza demografică era înainte de coronavirus, a luat amploare în pandemie și apoi a fost amplificată prin dispariția luptătorilor ce reprezintă o forță masculină brută și intelectuală. Dacă se consideră o densitate de 8 locuitori pe kilometrul pătrat, înseamnă că au dispărut locuitorii de pe peste 6 100 km². Sosirea de forțe din regiunile periferice ale vastului imperiu și recrutarea de deținuți până când au fost golite închisorile au permis completarea batalioanelor de asalt și menținerea unei superiorități numerice pe direcții de atac precum Bahmut și Avdiivka. Frontul este ținut și de unități din zonele rebele, dar ucișii acestora n-au fost numărați. Informațiile publicate în mediul virtual spun că numărul victimelor este mult mai mare și conține destule femei recrutate din mediul concentraționar al închisorilor. Statul îi consideră pe deținuți o simplă carne de tun ce nu are valoare socială, dar contribuie la scăderea demografică pic cu pic.
Armata rusă a sângerat masiv numai din ceea ce se poate afla de dincolo de barierele autorităților. Să nu se uite că proiectilele moderne sunt concepute răni cumplite și nu se știe exact câți mutilați au fost trimiși să zacă undeva departe de privirile curioșilor. Armata rusă trebuie să facă rost permanent de oameni pentru trupele din prima linie, cele ce sunt topite zi de zi. Menținerea forței combative a fost întotdeauna o problemă a generalilor.
Pasionații de război din Moscova au alergat după iluzia unei Rusii Mari și acum se produce o spargere a familiilor, uciderea tinerilor și omorârea viitorului. Fenomenul de golire demografică se va accentua în viitorul apropiat.
Sursă imagine: Pexels