Pictură realizată de Ana Maria Căpățînă
Regimul comunist a fost instaurat cu ajutorul tancurilor sovietice la 6 martie 1945 și a însemnat un permanent război împotriva poporului român în numele unei ideologii străine. Se adăugau fanteziile celor din aparatul de partid și de stat din Uniunea Sovietică, ordinele fiind îndeplinite cu o nouă doză de fantezie bolnavă a celor care doreau să fie pe gustul stăpânilor. Trebuia să fie formată o nouă lume și să se șteargă definitiv trecutul național în numele ideologiei străine de neam și de lumea reală.
Teritoriul României populare a fost împărțit după model sovietic și nu mai avea vreo legătură cu trecutul poporului. A apărut astfel și Raionul Vidra în apropierea capitalei. Avea o suprafață de 76.057 hectare și erau incluse terenuri fertile din luncile Argeșului și ale Neajlovului. Amplasarea raionului în apropierea Bucureștiului favoriza desfacerea produselor agricole, mereu insuficiente in raport cu cererea din partea unei populații în creștere accelerată din cauza politicii de industrializare forțată după model stalinist.
Principalele plante de cultură erau din categoria cerealelor, dar cele mai rentabile erau legumele, cele ce ofereau recolte sporite dacă erau realizate irigații. Anumite combinații de plante permiteau două recolte pe an.
Nicolae Ceaușescu a declanșat o campanie de sistematizare a localităților și cele din raionul Vidra aveau la nivelul anului 1955 2.500 de hectare. O politică de eliminare a cătunelor izolate ar fi dus la obținerea de teren bun pentru sporirea recoltelor speciale. Gospodăriile țăranilor urmau să dispară pentru totdeauna și astfel noile generații să fie rupte de trecutul neamului. Specialiștii regimului de ocupație puteau să demonstreze întotdeauna că gospodăriile sătenilor nu erau rentabile și produceau prea puțină marfă pentru economia socialistă. Stăpâneau foarte bine psihologia și puteau oricând să argumenteze că livrările sunt prea reduse în raport cu ceea ce se obținea în Uniunea Sovietică sau în alte state ale lagărului socialist. Orice măsură a ocupanților era ușor de justificat din punct de vedere științific.
Geografii care au studiat regiunea au descoperit un pom fructifer care oferea recolte uimitoare. Gutuiul prefera să fie cultivat izolat, dar fructele parfumate și rezistente erau deosebit de căutate pe piața bucureșteană în toamna fiecărui an. Erau vândute pe piață sau mergeau la capacitățile de prelucrare și conservare. Altele erau păstrate pentru un consum local. Sătenii erau interesați de pomii fructiferi pentru obținerea de venituri, dar statul comunist introducea tot felul de măsuri administrative astfel încât românii să nu se îmbogățească și să uite că trebuie să fie veșnic dependenți de birocrația de partid. Sclavia era caracteristica fundamentală a lagărului comunist.
Nicolae Ceaușescu a pornit un război ideologic fără milă și îndurare împotriva gospodăriilor din întreaga Românie în numele distrugerii proprietății private, gospodăria și casa fiind ultimele locuri de refugiu ale omului independent. Statul comunist n-a fost conceput să facă fapte bune pentru mulțimile de sclavi ideologici și mica gospodărie țărănească trebuia distrusă prin orice mijloace. Gutuiul, folosit în medicina populară în cazul temutului diabet, a rămas o cultură neglijată.
Regimul comunist nu permitea diversitatea și agricultura de tip stalinist insista pe culturile definite drept economice prin faptul că erau îngrijite mecanic și chimic în mod extensiv. Liderii comuniști au motivat astfel nevoia de terenuri agricole și de planuri de nimicire a așezărilor și a pomilor din gospodării, cei ce nu erau tratați chimic și făceau concurență comerțului de stat. Satele românești puteau să fie adevărate mine de produse alimentare, dar conducerea României comuniste nu avea vreo legătură cu normalitatea. S-a preferat distrugerea comunităților în loc de sprijinire eficientă cu unelte, semințe și animale de rasă.