Conducerea de la Viena se opune cu înverșunare aderării României la spațiul european de liberă circulație și pune tot felul de piedici statului din Carpați. Se pare că elitele din fruntea Austriei au început să urască neamul românesc din perioada medievală din cauză că exista o diferență de religie monoteistă. Se dorea cucerirea de noi teritorii și acapararea de creiere pentru credința definită drept corectă.
Căderea regatului ungar a deschis drumul trupelor habsburgice spre sud-est și la 1600 se considera că este o ocazie pentru ocuparea Transilvaniei. Armata condusă de generalul Basta a înfrânt in bătălia de la Mirăslău oastea lui Mihai Viteazul și astfel a fost împiedicată unirea și formarea unui stat consolidat. Nu se puteau face minuni în patru luni. Mai grav. Voievodul muntean a fost asasinat la Câmpia Turzii în august 1601 din ordinul împăratului austriac și ideea criminală a fost pusă în practică de mercenari valoni.
Viena s-a mirat cum să facă rău împotriva neamului românesc și la 1857 a fost împotriva numelui de România, cel ce desemna întregul teritoriu locuit de români. A fost stabilită prin Convenția de la Paris din 1858 că sunt păstrate instituții diferite și denumirea era de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei. Evenimentele au evoluat astfel încât a fost ales Alexandru Ioan Cuza drept domn în ambele demnități și Austria, normal, n-a fost de acord. A cedat doar când a fost înfrântă pe frontul din Lombardia de către trupele franceze și piemonteze în iunie 1859.
Austro-Ungaria a apărut în anul 1867 și conducătorii de la Viena au decis că numai ungurii mai contează în afară de populațiile germanice și astfel a fost deschisă calea pentru persecutarea sistematică a românilor în vederea transformării lor în maghiari și să nu mai fie adepți ai ortodoxiei. A fost o decizie gravă și a apărut o altă falie între un popor și două centre de putere ce doreau un număr cât mai mare de sclavi ascultători.
S-a ajuns la declanșarea unui război cumplit în august 1916 și Viena a cerut ajutorul Berlinului, ceea ce a generat pierderi grele armatei române. Nu se putea solda războiul decât cu victoria Dublei monarhii și luptele din 1917 au fost deosebit de sângeroase, dar eforturile austriece au eșuat la Oituz. Cum armata rusă s-a dizolvat în urma acțiunilor bolșevice, s-a ajuns la încheierea unui tratat de pace prin care erau ocupate noi teritorii românești în zonele de munte. Lăcomia elitelor vieneze n-a fost potolită nici măcar în preajma înfrângerii militare din 1918.
Politicienii vienezi au rămas ancorați în trecut și au impresia că mai reprezintă o mare putere. Cum trebuie să dea impresia de forță și autoritate, au găsit soluția să se pună cu România, stat care are o clasă politică obișnuită să se gudure pe lângă cei ce par stăpâni.
Sunt doar câteva exemple din ceea ce au făcut în timp cei ce aveau impresia că luau decizii deosebite și bune prin palatele luxoase. Realitatea era că au fost niște prădători feroce, mereu disperați după un trai în huzur absolut.
Sursă imagine:Wikimedia Commons