Orice centru de putere se află într-un mediu urban cu o populație numeroasă și care nu produce suficiente bunuri pentru susținerea consumului provocat de surplusul de locuitori și apare necesitatea ocupării prin forța de multe teritorii bogate în resurse. O mare parte a energiei creatoare este dirijată spre producția de armament necesar dotării trupelor de invazie și apoi de ocupație. Familia Habsburg a format în timp un imperiu vast în Europa, al doilea ca dimensiuni după Rusia și teritoriile locuite de români erau un adevărat magazin cu de toate. Viena se putea lăuda cu clădirile somptuoase în timp ce populația era intensiv exploatată de către administrația abuzivă și coruptă.
Traiul bun al conducătorilor din orașul de pe malurile Dunării părea o poveste frumoasă fără de sfârșit, dar au venit două lovituri de pistol la Sarajevo și a rezultat un întreg război mondial în august 1914. Austro-Ungaria avea o armată numeroasă și aceasta a reușit să reziste pe front împotriva diviziilor țariste, italiene și sârbe, dar au fost necesare ajutoare germane pentru acoperirea lungilor linii de front. Era un echilibru de forțe în vara anului 1916, dar în august 1916 s-a produs catastrofă, noua lovitură primită fiind o rană mortală care a dus la decesul Dublei monarhii în toamna anului 1918.
Armata română a primit ordin să treacă frontiera în Transilvania în noaptea de 27 spre 28 august 1916 și trupele imperiale de acoperire au fost surprinse de amploarea ofensivei unei oștiri ce nu era catalogată drept bine dotată și instruită. Militarii Vienei au încercat să se opună din răsputeri înaintării românilor și Divizia 1 infanterie a avut de înfruntat terenul muntos, fortificațiile inamice și armamentul ucigător. Generalul Ion Dragalina raporta superiorilor că pozițiile fortificate din zona munților ce închideau accesul spre zona Orșovei au fost cucerite și inamicul a fost obligat să se retragă în dezordine. Au fost capturați 1 maior, 7 ofițeri și 680 de militari trupă nerăniți și alți doi ofițeri și 30 de soldați erau prinși vătămați. Se adăugau tunuri, armament de infanterie și muniție din belșug, fără să se mai pună la socoteală ceea ce s-a consumat în timpul luptelor.
Pierderile par reduse în raport cu ceea ce s-a întâmplat la nivelul întregului război, dar nu trebuie să se uite că practic prima conflagrație mondială a constat dintr-un uriaș asediu al unei cetăți ce se întindea de la Marea Baltică până-n pustiurile Arabiei și ale Irakului. Forțele austriece erau dispuse la frontiere pentru a se realiza acoperirea tuturor pozițiilor și în spatele liniilor erau dispuse trupe de rezervă. Alte efective erau instruite în adâncimea teritoriului pentru înlocuirea pierderilor și pentru formarea de noi mari unități tactice. Mereu era criză de bărbați în putere și instruiți după normele stabilite de regulamente. Partea proastă pentru Viena a fost că în toamna anului 1916 au fost înregistrate pierderi grave pe linia frontului și numai în luptele cu Divizia 1 infanterie a fost pierdut un batalion. Zidul defensiv trebuia menținut și alte efective erau necesare pentru menținerea sistemului defensiv. Au fost trimise spre graniță toate resursele din cazărmi la nivelul de instrucție existent. Au fost scoase divizii și brigăzi întregi din fața forțelor ruse și italiene. Comandanții austro-ungari nici nu mai visau să inițieze ofensive aducătoare de victorie și s-a apelat germani pentru a se putea realiza un dispozitiv militar închegat în Transilvania. Dacă s-ar fi observat spațiul austro-ungar din aer, s-ar fi observat o adevărată revărsare de trenuri cu trupe, armament, muniții și echipamente spre Transilvania. Alte convoaie soseau din Bulgaria și Imperiul otoman spre frontul din Dobrogea și Dunăre, ceea ce înseamnă că n-au putut fi orientate împotriva Frontului de la Salonic, pozițiile diviziilor Antantei fiind încă vulnerabile. Puterile Centrale n-au mai avut efective pentru ofensive deosebite în alte sectoare și comandanții au fost obligați să se mulțumească doar cu contraatacuri și chiar să se replieze pe Frontul ďe Vest. Visul de victorie al celor două puteri germane a căzut, dar hemoragia umană a fost menținută până la prăbușirea din toamna anului 1918.
Dușmănia provocată de lovitura fatală din 1916 a fost una puternică, istorică, și a fost normal să nu fie uitată de cei ce au preluat frâiele puterii în Viena. Orașul luxului a fost lipsit de hinterlandul din care erau exploatate resurse și acum este important să fie încheiate afaceri astfel încât să se obțină profituri uriașe în timp cât mai scurt. Se face totul pentru un pic de glorie în numele trecutului.
Sursă imagine:Look and Learn