vlad țepeș și trimis otoman
2

Vlad Țepeș și obsesiile savanților contemporani

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 7 Septembrie 2023 | Nr. 285

Lumea de astăzi a mediului virtual provoacă adevărate psihoze ale celor ce vor cu orice preț să se bucure de faimă, dar aceasta se devalorizează rapid și trebuie inventat mereu ceva senzațional pentru a ajunge la celebra iluzie de glorie sau slavă. Domnitorul Vlad Țepeș a reușit să obțină o recunoaștere internațională fără să facă prea mult efort pentru această celebritate nedorită. Scriitorul Bram Stoker a scris romanul Dracula și chiar a reușit să-l scoale din morți. Domnitorul creștin a reușit să devină simbolul lumii negative și un fel de rău absolut.

Specialiști contemporani în cercetări la nivel molecular s-au oprit asupra documentelor scrise de voievod către persoane din lumea vestică, au eliminat proteinele „proaspete’ de pe pergament și au identificat substanțele vechi, degradate. Acestea au fost identificate ca aparținând crudului voievod și s-a ajuns la concluzii foarte interesante. Se spune că avea ochii injectați și lăcrima cu sânge, idee foarte potrivită cu cruzimea descrisă în scrierile timpului. Avea probleme cu plămânii și, mai nou, s-a ajuns la concluzia că a fost vegan sau măcar vegetarian.

Fiecare om este dominat de credințele epocii în care trăiește și autorul este convins că voievodul valah nu prea avea ce să mănânce în epocă din cauza climei și mesele erau sărăcăcioase. Cică n-ar fi fost singurul cap încoronat din Europa care ar fi fost cam subnutrit. Explicațiile savanților specialiști în chimie avansată sunt uimitoare. Călătorii străini câte au trecut prin spațiul românesc au fost impresionați de numărul de animale pe care le creșteau țăranii pentru boierii țării. Nici domnitorii nu făceau excepție de la alimentația cu carne. Chiar dacă este un caz înregistrat după domnia lui Vlad Țepeș, epocă din care provin mai multe știri despre cele ce se întâmplau la Curtea domnească a Țării Românești, se cunoaște astăzi că domnitorul Radu cel Mare adora carnea și a suferit cumplit de gută. Așa a pierit in anul 1508, dar boala se declanșase cu mult timp înainte. Un autor polonez menționa că Ștefan cel Mare a avut mari dureri de la podagră, altă denumire pentru gută, și care a amplificat suferințele pe care le avea de la rana de la picior tocmai din anul 1462. Consumul de carne era un semn al bogăției și al puterii, dar afecta grav aristocrația europeană. Este greu de crezut că un voievod războinic să fi fost atras de o alimentație în stil călugăresc. Cronicarii turci au scris că se putea lupta cu zeci de adversari într-o zi și mânuia perfect armele orientale. Nu exista adversar să-i facă față și otomanii nu prea recunoșteau meritele creștinilor. Mai mult ca sigur că Vlad Țepeș a adoptat stilul alimentar pe bază de carne și de vin, cele ce generau o excitare nervoasă în timpul luptelor. Dr. Gleb Zilberstein crede că Țepeș ar fi renunțat la carne din cauza sănătății precare, afirmație contrazisă chiar de cronicarii otomani ce povestesc despre implicarea personală în lupte, inclusiv în celebrul Atac de noapte din iunie 1462. Armamentul epocii necesita forță fizică deosebită și rezistență timp de ore întregi. Nu se putea pleca la luptă cu trei semințe.

A exclude carnea preparată termic din alimentația medievală a unui domnitor este o gravă eroare istorică și arată doar cât de orbit poate să fie un savant de mediul în care trăiește. I s-a părut revoluționară ideea de a scrie despre un vampir vegan.

Sursă imagine: Wikimedia Commons