Războiul din Ucraina continuă cu furie și sunt tocate persoanele în putere din ambele părți. Rusia aruncă în luptă coloane de blindate și valuri de infanterie, dar liniile defensive rezistă și provoacă pierderi grave. Un general rus și-a pierdut viața în noiembrie după ce a călcat pe o mină. Cum se explică această rezistă eficientă pe o lungime a frontului de o mie de kilometri?
Președintele Zelensky a anunțat că se găsesc din belșug ciment și mine de toate tipurile. Trupele de geniu lucrează neîntrerupt pentru ridicarea de fortificații permanente, cele din care să se execute foc încrucișat împotriva celor care vor pământ și apă. Dacă forțele ucrainene n-au străpuns sistemele defensive rusești, nici batalioanele Moscovei nu pot trece de pozițiile apărătorilor de la Avdiivka, bătălia fiind mai sângeroasă decât cea de la Bahmut.
Mulți militari au fost încântați de mașinile blindate și au considerat că defensiva are șanse puține de rezistență din cauza vitezei reduse de concentrare a trupelor de infanterie. Războiul din Ucraina a demonstrat că armata aflată în inferioritate numerică și tehnică poate să-și sporească în mod deosebit capacitatea de rezistență prin construirea de fortificații de campanie și permanente. În Al Doilea Război Mondial a existat o linie de rezistență care a devenit simbolul al ineficienței și în care au fost investite sume enorme pentru a permite concentrarea în liniște a întregii armate. Linia Maginot este și astăzi blamată de cei ce scriu cărți și a fost criticată mai ales pentru faptul că a distrus spiritul impetuos al armatei franceze.
Trupele finlandeze au reușit să ridice un sistem de fortificații, Linia Mannerheim, care a fost un coșmar al unităților sovietice de asalt. Mai mult. S-a reușit apărarea întregii frontiere și până la urmă Stalin a renunțat să-și toace oamenii și armamentul prețios prin mlaștinile și pădurile nordice. Militarii turanici au demonstrat că se poate realiza o defensivă demnă de amintit în istorie și dacă există mult armament ușor și întărituri improvizate. Oare cum a fost posibil să cadă repede Linia Maginot, net superioară în ceea ce privește tăria zidurilor din beton armat?
Explicația este una foarte simplă: trupele n-au fost lăsate să se apere cu înverșunare. N-au fost realizate fortificații de campanie care să protejeze sau să dubleze cetățile construite cu multă trudă. Mai grav. Diviziile de elită franceze și britanice au fost împinse spre nord pentru a ocroti Belgia și Olanda. A apărut astfel un sector vulnerabil în zona Sedan și comandanții germani au știut să profite de ocazie pentru a realiza o spărtură prin care să se scurgă coloanele motorizate în spatele marilor unități prea avansate. A urmat o clasică manevră de încercuire și Royal Navy cu greu a reușit să evacueze oamenii de la Dunkerque.
Un sistem defensiv trebuie să fie compus din mai multe linii de apărare astfel încât inamicul să fie blocat timp îndelungat și să nu dispună de spațiu pentru manevre de învăluire sau de lărgire a spărturilor. În plus, trebuie să existe unități de rezervă pentru o intervenție rapidă în zonele în care inamicul presează. Artileria trebuie să existe în poziții fixe, dar tunurile mobile sunt necesare astfel încât să fie concentrate tiruri ucigătoare în sectoarele amenințate. Proiectilele de calibrele 105 și 155 mm ar fi fost devastatoare împotriva tancurilor din epocă.
Armata ucraineană dublează primele poziții cu obuziere de origine sovietică și occidentală, acestea din urmă având precizie superioară. Rachetele americane HIMARS au provocat pierderi grele în forțele de rezervă, comandamente și depozite de muniții. Dronele permit observarea din timp a concentrărilor de trupe și atacuri de precizie în cel mai mare război din noul secol și mileniu. Orice tranșee devine un coșmar pentru atacatori.
Linia Maginot a fost deosebit de utilă, dar a fost neglijată de comandanții francezi și apoi a rămas vinovatul de serviciu până astăzi. Istoricii preferă să repete ceea ce le place sau li se sugerează.
Sursă imagine:Flickr