Presa românească de după 1989 a început să publice articole astfel încât să fie respectate principiile referitoare la libertatea de gândire și cea de exprimare. Au înflorit publicații numeroase și stufoase, apoi s-au mutat în vastul spațiu virtual, mai mare și mai ieftin. Cum internetul pare infinit, autorii scriu de parcă vor să ocupe întreaga infosferă și să obțină glorie și bani.
Publicația Evz.ro este renumită prin căutarea senzaționalului și Istoria nu putea să scape de această poftă și Florian Olteanu a ajuns să scrie articole pe orice temă. Subiectul din 19 noiembrie 2023 a fostBătălia Bucureștiuluidin noiembrie 1916, confruntare militară de mare amploare.
Jurnalistul a făcut multe afirmații în textul articolului și se poate afla că fortificațiile din Centura Bucureștiului au fost ridicate împotriva Rusiei, mare putere care nu avea artilerie de asediu și doar primea modele din Franța și Germania. Dacă românii construiau forturi pentru apărare, fabricile modelau din oțel guri de foc de mare putere în vederea atacării cetăților din Germania, Austro-Ungaria și România. Mortierul de calibrul 280 mm Model 1877 a fost livrat în 93 de exemplare și putea să atace țintele ușor protejate cu obuze de 182 kg și cele de 250 kg erau rezervate pentru obiectivele protejate cu blindaje din oțel. O astfel de piesă era greu de transportat și de pus în baterie și se simțea nevoia de obuziere de un calibru inferior și a apărut Model 1877 de tun de calibrul 152,4 mm și acesta era capabil să nimicească orice întărituri de campanie cu proiectile de 40 kg. Nici producția n-a fost una de neglijat și au fost finisate 1.370 de exemplare din Tunul de asediu de calibrul 6 inch model 1877. Sunt numai două exemple din ceea ce pregătea Rusia vecinilor și nu se poate spune că armata vastului imperiu nu avea dotare artileristică din belșug. Fortificațiile capitalei ar fi fost atacate masiv, în clasicul stil rusesc. Turelele cetății, nu tunelul, n-ar fi făcut față proiectilelor de mare putere
O altă afirmație este interesantă prin superficialitate. Se spune că o cauză a înfrângerii din 1916 a fost determinată de capturarea de către germani a doi ofițeri ce aveau asupra lor documente despre intențiile comandamentului român. Nu se precizează însă esențialul. Documentele redactate către diviziile de infanterie cuprindeau indicațiile către toate marile unitățile și astfel inamicul a aflat totul. Comandanții trebuie să primească strict ce-i interesează și doar date despre colaborarea cu vecinii, fără să fie oferite intențiile de la nivel tactic. Se mai spune în articol că ofițerii n-au fost instruiți să folosească faruri camuflate și la lumină puternică au rătăcit drumul și au nimerit în mâinile inamicului. Ar fi pierdut direcția chiar mai bine la lumina slabă și oricum nimereau în zona patrulele germane, linia frontului fiind foarte fluidă după ce germanii înaintau dinspre Pitești, Slatina și Zimnicea.
Autorul are formulări din care rezultă o superficialitate deosebită și, în plus, se găsesc unele erori gramaticale. Aflăm că regele Carol I a avut dorința să dezvolte sistemul de fortificații permanente pentru protejarea capitalei și cele mai bune materiale au fost îngropate în forturile ce se protejau reciproc prin focul tunurilor. Monarhul a decedat în 1914 și astfel în 1916 cetatea s-a dovedit inutilă în fata artileriei germane. Interesantă logică! Dacă nu murea suveranul, cazematele și turelele ar fi rezistat? Autoritățile de la București au scos tunurile de sub cupole în vederea montării pe noi sisteme de afet și astfel să fie utile în războiul ofensiv. Socotelile comandamentului român nui prevedeau înainte de 27 august 1916 o luptă defensivă în zona București și era păcat să fie imobilizate numeroase guri de foc. Modelele transformate erau chiar capabile să sporească în mod deosebit forța de izbire a artileriei de campanie.
Popularizarea Istoriei trebuie să fie făcută cu grijă și fără să se renunțe la corectitudinea științifică.
Sursă imagine:Wikimedia Commons