Se discută dacă teama de 13 are vreo bază reală sau este o simplă superstiție populară, transmisă prin contagiune mintală din generație în generație. Intelectualii consideră că nu se poate demonstra științific, dar uneori faptele parcă vin să confirme credințele maselor, cele renumite pentru faptul că nu gândesc și au idei puține și greșite.
Era 13 septembrie 1939 și trupele poloneze depuneau eforturi deosebite să oprească valurile de asalt germane și astfel să nu se extindă nazismul. Decizia majoră negativă era luată la Moscova de către Iosif Stalin și acesta a hotărât că trebuie să se organizeze în cadrul Armatei Roșii 577 regimente de artilerie de corp de armată. Omul contemporan, departe de problemele militare, nu poate să înțeleagă ceea ce a însemnat semnătura lui Stalin pe documentele pregătite de subordonații zeloși.
Tunul este principalul mijloc de distrugere pe câmpul de luptă și este conceput să zdrobească pozițiile defensive inamice. Acesta este minunatul potențial al gurii de foc, dar poate să fie utilă și la oprirea ofensivelor inamice. Neutralizarea artileriei inamice trebuie să fie o grijă deosebită a celor ce planifică operațiuni militare. Decizia lui Stalin însemna o nouă condamnare a oamenilor muncii din lagărul socialist la o activitate de tip stahanovist pentru construirea unor arme puternice, capabile să le lovească pe cele inamice de la o distanță superioară. Erau necesare și mijloace speciale pentru tractarea coloșilor metalici și camioane pentru deplasarea rapidă a muniției în câmp tactic. Se subînțelege că lungi trenuri cărau cele necesare artileriei în gări cât mai apropiate de linia frontului.
Stalin i-a condamnat de două ori pe locuitorii sovietici. Aceștia erau obligați să producă armele, dar apoi erau siliți să le utilizeze împotriva inamicului indicat de Kremlin în vederea realizării revoluției mondiale. Artileria de corp de armată era deosebit de costisitoare și era utilă în special în acțiuni ofensive, ceea ce înseamnă că Stalin se gândea să cucerească Europa în numele ideologiei comuniste. Soarta popoarelor europene fusese decisă din 1924, dar acum se acționa concret. N-a durat prea mult și a izbucnit războiul cu Finlanda, artileria rusă consumând cantități uriașe de proiectile. Militarii români vor fi printre victimele tunurilor cerute la 13 septembrie. Nici nu bănuiau țăranii ce se gândeau la recolta de porumb în septembrie 1939 că un personaj ascuns într-un palat din Kremlin le hotăra soarta în numele iluziei de viitor fericit. Decizia din 13 i-a afectat și pe luptătorii germani, teoretic aliații lui Stalin începând din 23 august 1939. Nici astăzi nu bănuiesc istoricii cât de gravă a fost hotărârea din septembrie 13.
Iosif Stalin a jurat la moartea lui Lenin în ianuarie 1924 că va face un singur lagăr comunist pe întreaga planetă și la 19 august 1939 a făcut un prim pas ferm spre revoluția mondială prin acceptarea colaborării cu Germania nazistă. A urmat hotărârea din 13 septembrie 1939 privind desfășurarea a 577 de regimente de artilerie de câmp și întreaga Germanie era condamnată definitiv. Distrugerea armatei germane ar fi dus la cucerirea Europei deoarece nu mai exista un organism ostășesc capabil să se opună Armatei Roșii, cea care era mânată de la spate de comisari politici și de către trupele NKVD.
Stalin nu mai putea să facă pași înapoi din moment ce a dat ordin să fie înființate regimentele grele ale artileriei de câmp. Industria a pornit să fabrice tunurile solicitate și acestea erau de tip ML-20, fără egal până la sfârșitul ostilităților în tabăra Axei. Au fost folosite de către militarii germani deoarece aveau calități excepționale și proiectanții din Reich n-au reușit să asambleze ceva asemănător și s-au mulțumit doar să realizeze muniția necesară pieselor capturate. Gura de foc gata de marș avea 7,93 tone și solicita o uzinare specială până la dobândirea formei finale. Erau necesare și tractoare speciale pe șenile pentru deplasarea spre pozițiile de luptă. Puteau să fie folosite cele de tip Komintern sau cele noi de tip Voroșiloveț, masa mașinii fiind de 15,5 tone.
13 parcă a vrut să confirme că este ceva negativ, blestemat, și ofensiva germană începută la 22 iunie 1941 a dus la nimicirea regimentelor de artilerie dispuse în vest, dar Iosif Vissarionovici Stalin avea mereu rezerve și a ridicat altele și altele. Unitățile de artilerie n-au putut să fie desfășurate în totalitate și n-au apucat să acționeze coordonat cu celelalte categorii de forțe armate. Planul din 13 septembrie 1939 n-a funcționat și Stalin a trebuit să ceară un nou efort industrial începând din 1945 pentru a încerca o nouă revoluție mondială.
Sursă imagine: Wikimedia Commons