molotov și ribbentrop
1

Ziua de 19 august 1939 și aprinderea pârjolului universal

Ionel-Claudiu Dumitrescu | 2 Septembrie 2023 | Nr. 277

Ororile Primului Război Mondial au fost dintre cele mai cumplite din istoria omenirii și povestirile medicilor despre rănile descoperite la pacienții în uniformă sunt greu de înțeles de un cititor obișnuit să creadă că trecutul este o poveste frumoasă. Medicii români văzuseră că artileria provoacă sfârtecări ale organelor dificil de tratat încă de la 1877, dar ofițerii au cerut din patriotism perfecționarea proiectilelor și efectele modernizării s-au văzut în tranșeele înțesate de militari în prima conflagrație mondială. Conducătorii marilor puteri n-au fost mulțumiți cu realizările de la negocierile de după conflict și au făcut totul pentru dezvoltarea armamentului. Oameni și istorici au scris că erau ridicate fabricile pentru sporirea numărului de angajați și pentru creșterea nivelului de trai. Noua cursă industrială a început să-și facă efectele la 1 septembrie 1939 și Adolf Hitler a fost vinovat de aprinderea incendiului planetar. Așa a rămas prin cărțile stufoase de Istorie și politicienii au fost de acord cu ideile savanților plătiți să scrie trecutul după interese zise patriotice.

A apărut însă teoria conform căreia în ziua de 19 august 1939 s-a întâmplat ceva la Moscova și acest ceva secret a fost detonatorul nenorocirii universale. Germania solicita intens bunăvoința Moscovei în posibilul conflict cu Polonia și Stalin nu era interesat de aceste cereri. Mai mult. Oficiali sovietici purtau discuții aprinse cu delegații francezi și englezi privind cooperarea antihitleristă și aceste negocieri nu erau necunoscute la Berlin. A fost un șoc pentru ambasadorul german când a aflat pe 19 august că poate să-l anunțe pe ministrul de Externe von Ribbentrop că poate să vină la Moscova să semneze un document de colaborare ce va rămâne în istorie cu denumirea scurtă de Pactul Molotov – Ribbentrop din 23 august 1939. Colaborarea dintre cele două părți s-a făcut în baza acestui act, completat însă cu multe alte înțelegeri. Totuși, s-au acumulat suficiente tensiuni între cele două puteri terestre și ideologice și la 22 iunie 1941 a început confruntarea care pe care.

Istoricii au avut la dispoziție o traducere în franceză despre ceea ce ar fi spus Stalin colaboratorilor apropiați la 19 august 1939 și le-a dat ordin să acționeze în consecință. A spus că acordul cu Germania va duce la un război al acesteia cu puterile occidentale și Uniunea Sovietică va profita pentru a realiza cucerirea de noi teritorii. Era începutul revoluției mondiale, proces ce urma să fie încheiat prin transformarea întregii planete într-un lagăr comunist. Acesta era obiectivul măreț al statului bolșevic și orice sacrificiu era prea mic în raport cu importanța visului lui Marx și al lui Lenin. Piară poporul rus, dar să fie cucerită lumea!

Istoricii din lumea comunistă au negat existența evenimentelor din 19 august, textul a fost declarat un fals bine ticluit sau au omis ceea ce s-a petrecut în acea zi la Moscova. Actul de la 23 august 1939 a fost semnat din cauza fricii lui Iosif Stalin de puterea militară a Germaniei și Uniunea Sovietică s-a mai bucurat de aproape doi ani de pace și fericire. Dacă n-ar fi fost acest răgaz, nu s-ar fi reușit punerea bazelor unei industrii grele pentru aprovizionarea Armatei Roșii.

Problema este că până la 19 august 1939 a existat o politică a Kremlinului și apoi s-a schimbat totul radical. Chiar dacă n-au fost toate cuvintele și gândurile lui Stalin prezentate corect, este clar că invitarea ministrului de Externe nazist a fost o idee a liderului comunist. Avea mai multe căi de urmat. Prima ar fi fost să fie complet dezinteresat de ce fac capitaliștii, eventual să facă livrări de mărfuri către ambele părți la prețuri în creștere. Trupele de geniu ar fi continuat să amplifice puterea defensivă a Liniei Stalin și să pregătească poziții pentru artileria antiaeriană și pentru aerodromuri. A doua variantă ar fi constat în colaborarea sinceră cu forțele occidentale împotriva hitlerismului. S-ar fi refăcut Antanta și acum Germania nu mai avea nici măcar sprijinul Austro-Ungariei. Aici ar fi fost două variante de implicare. Puteau fi trimise numai arme și muniții împreună cu ceva specialiști după model Spania 1936. Soluția mai sângeroasă consta în organizarea de grupări de atac care să treacă impetuos la eliminarea nazismului pentru totdeauna. Stalin a ales varianta colaborării cu Hitler și astfel a permis creșterea puterii militare a Reich-ului și diviziile lui Hitler s-au mișcat liber prin Europa cât timp frontiera estică a fost sigură.

Decizia lui Stalin din 1939 a permis apariția războiului, dar evenimentele au evoluat foarte prost după 22 iunie 1941 și Uniunea Sovietică era să primească lovitura mortală.

Sursă imagine: Real Instituto Elcano