Moscova sărbătorește an de an Ziua Victoriei împotriva nazismul și se spune că a fost o mare realizare a popoarelor sovietice, dar care a implicat grele pierderi umane și materiale. Fiara hitleristă a fost greu de înfrânt după ce elementele avansate au ajuns pe 5 decembrie 1941 până la periferiile capitalei comuniste. Au fost parade fastuoase care au implicat deplasarea unor mari mase de oameni și de tehnică de luptă prin celebra Piață Roșie. Activități asemănătoare erau desfășurate prin orașele unde erau garnizoane militare importante. Nu se făcea economie când era vorba de demonstrații de forță.
Realitatea este diferită complet de ceea ce vor să prezinte centrele de putere, cele ce întrețin cohorte de istorici pentru a realiza un trecut pe gustul celor care au inițiat acțiunile de amploare. Moscova a făcut totul pentru cosmetizarea trecutului și cărțile scrise sunt prin omisiuni, folosirea de procente fără referință și, normal, prin cele mai grosolane minciuni. Nici Ziua Victoriei nu putea să fie ocolită de aceste procedee adorate de Kremlin.
Marea problemă a luptei împotriva nazismului este că Iosif Stalin a fost cel care a declarat război împotriva întregii ianuarie 1924. Trebuia să se realizeze revoluția mondială, adică să fie cucerită întreaga planetă în numele ideologiei comuniste și astfel toți locuitorii lagărului comunist au fost sacrificați pentru victoria cauzei. Nu avea vreo legătură cu fericirea oamenilor toată dezvoltarea forțelor armate. Armata Roșie era un organism politic ce trebuia să ducă atmosfera de lagăr de concentrare până-n Noua Zeelandă. Nu conta numărul de victime din rândurile propriilor trupe și se știe că erau date decrete pentru creșterea natalității. Copiii erau sacrificați de la naștere de către regim și erau înregimentați în școlile ce urmau să-i disciplineze și astfel să se producă obișnuirea cu viața cazonă.
Iosif Stalin în august 1939 putea să stea departe de focarul de tensiune dintre Reich și Polonia, Varșovia fiind un zid în calea temutelor Panzere. Hitler nu avea cum să atace teritoriul sovietic nici măcar cu aviația și nici nu avea resurse să treacă dincolo de statul polonez. Kremlinul trebuia să anunțe doar că nu se implică și astfel regimente și baterii de artilerie ar fi fost dirijate spre vest. Mai mult. Se puteau face presiuni asupra Berlinului în colaborare cu Franța și Marea Britanie. Wehrmachtul era încă slab dotat și nu avea potențialul militar și logistic să înfrunte trei mari puteri. Nici industria nu era trecută pe picior de război. Stalin a ales să colaboreze cu naziștii și la Moscova a băut șampanie în sănătatea lui Hitler. Pactul Molotov-Ribbentrop s-a semnat în capitala Uniunii Sovietice, deci statul în poziție de forță era patria comunistă. Naziștii cereau aproape în genunchi să aibă voie să se joace de-a războiul în Polonia. Stalin s-a jucat astfel cu focul și s-a ars rău începând din 22 iunie 1941.
Pierderile Armatei Roșii au fost estimate și la 12 milioane de persoane și cu civili se zice că se ajunge la vreo 27 de milioane de victime. Se adăugau distrugerile de orașe, fabrici și sate. Uniunea Sovietică a primit o lovitură de moarte prin tocarea bărbaților în putere fără pic de milă. Există mărturii ale militarilor germani și români că unități întregi de infanterie erau mandate de politruci direct în gura mitralierelor germane adăpostite. Nu erau cazuri izolate și astfel de victime nici măcar nu mai pot fi puse în contul inamicului. Trimișii lui Stalin erau adevărații asasini. Detașamentele de baraj erau formate din fanatici care primeau ordin să nu permită retragerea unităților până când nu era îndeplinită misiunea. Se trăgea în plin împotriva trădătorilor și gloanțele de calibrul 7,62 mm erau devastatoare când pătrundea în corpurile lipsite de orice protecție. Tribunalele militare erau la fel de expeditive cu cei presupus judecați. Regimul de la Moscova a trimis sub glie generații întregi de bărbați, femei și copiii, locuitorii din regiunile ocupate de germani fiind uciși fără milă drept trădători și colaboratori.
Poliția politică stalinistă a ucis cetățeni sovietici în masă în anii războiului și depășea în cruzime forțele naziste. Avea și experiență din decembrie 1917 când a apărut instituția numită CEKA. Era obligată să instaureze cea mai dură formă de dictatură a proletariatului și cei catalogați drept dușmani ai poporului erau torturați, executați sumar sau trimiși în lagăre de concentrare pentru a se realiza exterminarea prin muncă.
Abia în anul 1991 se poate spune că popoarele sovietice au scăpat din mâinile poliției secrete ce se numea cosmetizat KGB, dar cekiștii au rămas la putere și s-au infiltrat cât mai sus în ierarhie. Federația Rusă este condusă de un fost ofițer specializat să vadă peste tot dușmani și care visează să realizeze revoluția mondială. Regretă amarnic că a pierdut în favoarea Ucrainei zonele industriale ce produceau armamentul necesar expansiunii la scară planetară și a început să facă totul în vederea recuperării teritoriilor strategice și chiar a întregului stat vecin. Detaliile sunt plictisitoare și nu ajută la Victoria cauzei. Belarus este un alt stat condus de un ofițer din rândurile KGB-ului. Oamenii nu mai pot trăi din cauza fanteziilor celor care au rămas cu creierul în trecut. Le place să se bucure de iluzoria putere și oricum popoarele i-au uitat deja. Parada din mai 2024 a demonstrat că există o adevărată beție ideatică și militarii au defilat sub steagul roșu în combinație cu cel ce amintește de stindardul țarist cu vulturul bicefal. S-a folosit tot termenul de tovarăși. Este greu de înțeles acest atașament de o lume utopică în care Moscova a omorât mai mulți locuitori decât mașina de război nazistă. Trebuie să se vorbească intens despre naziști și fasciști pentru ascunderea crimelor în masă și numai prin minciună și teroare se poate menține un regim care a anunțat întotdeauna că se ocupă cu reprimarea a tot ceea ce nu este pe gustul celor aflați în funcții înalte.
Obsesia pentru nimicirea în masă a dus la o altă înfrângere catastrofală. A fost dezvoltată o industrie care avea legătură doar cu domeniul militar și produsele acesteia se văd pe frontul din Ucraina. Rusia a dus până acum luptele cu tancuri construite înainte de 1991 și modelele noi sunt păstrate în rezervă deoarece sunt scumpe și greu de înlocuit. Situația este identică la toate categoriile de arme și muniții. Ucraina a apelat masiv la tehnica sovietică. Un soldat spunea in mai 2024 că apreciază în mod deosebit arma automată asamblată în 1989 și care poate să doboare dronele inamice. Au fost scoase din depozite și mitralierele Maxim M1910 ce pot trage cu cartușe puternice și timp îndelungat. A fost normal să se prăbușească economia socialistă și doar cu investiții occidentale s-a îmbunătățit situația, dar Kremlinul a folosit resursele tot pentru înarmare și apoi a declanșat operațiunea militară specială.
Rusia sărbătorește mereu victorii și are parte numai de înfrângeri din cauza conducătorilor care sunt morți vii, adică trăiesc numai după idei vechi, eșuate. Nici nu se observă că acum se afundă în decădere în timp ce se ridică zisul aliat chinez. Se produce o prăbușire demografică și tehnologică în fiecare zi, dar Moscova persistă în înfrângere. Nici măcar parada militară din 9 mai 2024 n-a avut iluzia de slavă de odinioară.
Sursă imagine: Wikimedia Commons