Societatea românească este hotărâtă să repete că înainte de 1989 se trăia mai bine în raport cu ceea ce se întâmplă astăzi. Atunci era mai bine pentru că se oferea locuri de muncă și locuințe din partea regimului politic pur criminal. Masele insistă că atunci era ordine, se învăța mai bine și nu exista atâta corupție deoarece tovarășul Nicolae Ceaușescu conducea țara cu mână de fier și cu înțelepciune de nuanță zisă patriotică.
Psihologia mulțimilor spune în mod clar că oamenii cad rapid în trecut când dau de ceva greu și nu sunt mulțumiți de ceea ce este în societate. Cum există milioane de indivizi, supărările se acumulează și niciodată nu se ridică politicienii contemporani la nivelul dorit de mase și atunci sunt căutate personaje deosebite din trecut și puterea morților este mai mare decât a oricărui contemporan aflat în cea mai înaltă demnitate. Mintea maselor rămâne apoi blocată în ideile repetate insistent.
Lumea de dinainte de 1989 nu mai trebuie să fie amintită de poporul român deoarece statul socialist a lui Nicolae Ceaușescu a fost o creație a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cel care a fost adus la putere cu ajutorul tancurilor sovietice trimise de Stalin peste Prut. Tot ceea ce a fost după 1944 a fost o viață de lagăr de concentrare și exterminare în care s-a realizat un uriaș experiment de punere în practică a unei ideologii inventate pe meleagurile străine. Nu s-a făcut ceva util pentru om și cei care au preluat puterea în 1989 au fost doar oamenii sistemului totalitar în combinație cu obsesia pentru acumularea primitivă de capital în vederea asigurării unei vieți de desfrâu. Ceea ce a cultivat regimul a ieșit la lumină după 1989 în numele unei noi lumi.
Românii trăiesc astăzi cea mai fericită perioadă din istoria acestui neam, dar au marele talent să fie nemulțumiți cu ceea ce au și reușesc să strice tot ceea au bun. Nu știu să se bucure de berechet și huzur. Este ceva obișnuit în evoluția poporului.
Românii se vaită mereu că sunt săraci și nimic nu merge în epoca zisă de democrație. Povestea este repetată obsesiv de către cei din presă și astfel a intrat teza în mentalul colectiv. A intrat în legendele urbane și rurale, ceea ce înseamnă că nu se gândește prea mult și nu contează nivelul studiilor pentru a cădea în eroare. Realitatea este că prosperitatea cetățenilor români a crescut la valori incredibile în raport cu ceea ce era înainte de decembrie 1989. Numărul de locuințe a crescut rapid și a sporit suprafața utilă. Există chiar o obsesie de pentru domeniul imobiliar. S-a investit mult în calitatea materialelor și în dotarea caselor cu produse electrocasnice. Locuințele sunt înzestrate acum cu conexiuni la rețelele de apă curentă, gaze naturale, curent electric, canalizare și televiziune prin cablu. Nu mai există monopolul asupra informației și nici spălarea de creiere prin munca aparatului de propagandă. Numărul de locuințe creste de la an la an și scade în mod natural cel al cetățenilor. Erau înregistrate peste 8,92 de locuințe în 2017 și totul se schimbă de la an la an prin apariția de noi clădiri. Fondul ar fi suficient pentru locuitorii țării fără să existe o înghesuire a românilor. Au fost înregistrate la sfârșitul anului 2022 9.655.685 de locuințe, ceea ce înseamnă cam două suflete în fiecare spațiu locativ. Și se construiește mereu, mai mult și mai mare.
Înainte de 1989 accesul la automobil era drastic limitat, la sfârșitul anului 2022 existau 7.865.186 de mașini mici și nu sunt probleme în ceea ce privește aprovizionarea cu carburanți. Cum un automobil are cinci locuri, se poate constata imediat că există o supra motorizare, dar detaliul este lipsit de importanță în raport cu acumularea de bunuri de prestigiu cât mai costisitoare. Autoritățile de la București au reușit să investească în autostrăzi și s-a ajuns la o mie de kilometri, ceea ce este mult în raport cu cei 114 km existenți în 1989.
Situația din magazine demonstrează că există un consum exagerat de bunuri cu ocazia sărbătorilor și se lucrează cu portbagajul. Nu se mai tine cont de sănătate și se cumpără masiv produse alimentare. Oare unde este pâinea pe cartelă de dinainte de 1989? Cum pot plânge românii după trecutul regim când acum sunt munți de portocale, banane sau cozonaci? Viața este chiar prea dulce prin ciocolata prezentă peste tot.
Chiar dacă este criticat sistemul medical, dotarea spitalelor a fost îmbunătățită radical. În plus, farmaciile sunt într-o permanentă competiție în ceea ce privește livrările de medicamente. Marile problemele sunt generate de lipsa de caracter a celor ce conduc instituțiile sanitare și sunt obsedați de acumularea de avere.
Cum se poate dezinforma despre situația din țară? Soluția este simplă: să se vorbească numai și numai despre lipsuri și săraci. Dacă s-ar aplica acest sistem, chiar și cele mai bogate țări pot fi considerate deosebit de sărace și cu populație nefericită.
Nicolae Ceaușescu era renumit prin dărâmarea de biserici, indiferent dacă acestea aveau valoare istorică și artistică. Liderul comunist a făcut totul pentru a șterge trecutul neamului românesc și nici de religie n-a ținut cont. A vrut să pună în practică numai ideile lui Stalin și niciodată n-a iubit poporul din care provenea. S-a văzut că în decembrie 1988 forțele de ordine au reprimat prin împușcare sau prin zdrobire cu șenilele tancurilor. Totuși, se repetă cu insistență că era mai bine în trecutul totalitar, în lagărul comunist. Formularea era întâlnită în documentele epocii roșii și nu era o simplâ figură de stil.
Popoarele nu pot să gândească și de aceea sunt considerate turme. Sunt manevrate de anumite cercuri de putere ce vor să le stăpânească mințile prin inocularea ideilor dorite.
România nu este o țară săracă, dar clasa politică și economică plasează banii dincolo de hotare. Se muncește mult pentru fericirea altor popoare în timp ce nu se fac investiții în țară. Nivelul de trai sporește de la o zi la alta, dar niciodată nu se va ajunge la satisfacerea pretențiilor tuturor celor ce locuiesc în spațiul românesc. Depinde numai de cei din prezent să se facă o lume mai bună și fără excesele săvârșite în numele ideologiilor, religiilor sau a poftei pentru avere.
Sursă imagine: "Epoca Nicolae Ceausescu" de Gheorghe Ioniță