Tancul a părut mașina ideală pentru depășirea obstacolelor opuse de natură și mai ales de trupele inamice. Șenilele din oțel păreau capabile să înfrângă totul, dar încă erau probleme cu grupul propulsor. Puterea motoarelor era prea mică pentru a susține cuirase puternice și tunuri grele.
Germania nazistă nu avea suficiente arme clasice și tancurile păreau capabile să înfrângă prin manevre rapide forțele superioare ale inamicilor. Generalul Heinz Guderian oferă baza teoretică și apoi se implică în dezvoltarea diviziilor blindate. Capturarea tancurilor cehoslovace a permis obținerea de material motorizat pentru completarea formațiilor de luptă. Primele succese din Polonia și, mai ales, cele din Franța anului 1940 aduc o adevărată legendă în jurul termenului de Panzer. Victoriile din timpul campaniei din 1941 au consacrat pentru eternitate ideea că au fost mașini performante. În plus, armata germană era un mecanism bine pus la punct și perfect dotat. Computerul a împins credința până în cele mai izolate locuri ale planetei. Oare să fie adevărat ceea ce scriu savanții și pasionații de istorie militară?
Adevărul gol-goluț este că rar s-a văzut un amestec mai eterogen de mașini ușoare și slab înarmate. Contrar miturilor despre calitatea germană a organizării, existau numai două modele de tancuri ce aveau valoare într-o confruntare cu alte blindate. Regimul nazist a fost prezentat ca interesat complet de dezvoltarea unor tancuri performante, dar erau disponibile la 22 iunie 1941 numai 1.124 de exemplare de Panzer III și IV. Acestea aveau un blindaj capabil să înfrunte armamentul de infanterie și tunurile de calibrele 50 și 75 mm erau capabile să distrugă tehnică de luptă blindată. Par multe mașini, dar la dimensiunile spațiului rusesc erau absolut insuficiente. Culmea este că au obținut rezultate fără egal în istoria motorizatelor. Cum a fost posibil? Se poate observa că diviziile sovietice de tancuri n-au fost corect manevrate și astfel a apărut gloria tancurilor germane. Ofensiva începută la 22 iunie a dus și la capturarea depozitelor de combustibil și astfel toate planurile sovietice au fost date peste cap. Vina era a lui Stalin și nu are legătură cu proiectarea blindatelor cu stele roșii.
Existența celor 3.398 de tancuri la frontieră, cunoscute în totalitate experților sovietici, n-a provocat neliniște la Kremlin. Erau prea puține și prea slabe calitativ. Ar fi fost nevoie de o mai mare concentrare pe direcțiile de asalt și de tancuri de ultimă generație. Stalin și generalii sovietici au ajuns la concluzia că Hitler nu poate da ordin de atac unor trupe slab înzestrate și lipsite de rezerve strategice. Fals! Mintea unui dictator funcționează ciudat pentru a ascunde incompetența uluitoare. Unele decizii se potrivesc de minune și așa s-a întâmplat în iunie 1941. Diviziile germane au înaintat și le-au surprins pe cele sovietice în curs de deplasare spre vest. Cum nu existau poziții defensive organizate și nici planuri de acoperire a frontierei, a rezultat o infiltrare rapidă a tancurilor germane și au apărut minunate ocazii pentru încercuiri repetate.
Wehrmachtul a fost uimitor de slab dotat in 1941, dar a obținut victorii cum n-a fost posibil cu ajutorul tancurilor grele. Mașinile blindate ale germanilor au fost deosebit de slabe, un fel de cutii din metal mai gros, dar tacticile eronate ale generalilor inamici au asigurat marile victorii. Este greu acum să se explice faptul că regimul de la Berlin a condamnat tineri valoroși să piară în mod inutil în blindate precum Panzer I și II produse după ce s-a văzut mașini de calitate precum T-26 încă din anul 1936. Corupția a fost în floare în Reich și nazismul a amplificat fenomenul de concentrare a obsedaților de avere. Tocarea resurselor umane și materiale ale Germaniei a permis susținerea unui război de durată.
Sursă imagine: Picryl