Conflictul planetar care făcea ravagii de la 1 septembrie 1939 s-a încheiat printr-o ceremonie la bordul cuirasatului USS Missouri în ziua de 2 septembrie 1945. Reprezentantul Japoniei a semnat actul capitulării și astfel omenirea putea să aibă parte de un viitor mai bun. Armele tăceau și erau înlocuite de uneltele muncitorilor ce urmau să șteargă urmele bombelor concepute de elitele intelectuale ale epocii. S-a demonstrat apoi de către istorici că au fost vinovate de toate nenorocirile statele din ceea ce era cunoscut pe scurt drept Axa Berlin-Roma-Tokyo. Învinșii au fost obligați și să plătească pentru ceea ce au distrus armatele în ofensivă. Forțele de sclavie au fost continuate mult după 1945 în numele libertății.
Realitatea adusă de conflagrație a fost ceva mai complicată. Adevărul uitat de istorici a fost că toți politicienii implicați în conflict au fost odioși prin deciziile luate, dar au plătit numai cei învinși. Winston Churchill a fost considerat un patriot englez care a luptat pentru binele popoarelor din vastul imperiu în care soarele nu apunea niciodată. În realitate, a fost un politician fără inimă și fără scrupule. Se știe că prin deciziile luate la Moscova și la Yalta a oferit Europa de Est lui Stalin, ceea ce înseamnă că a fost un nou Pact Molotov-Ribbentrop, dar au fost schimbați actorii capitaliști. Liderul britanic, cel ce se definea drept un nobil democrat, a oferit poporul român lui Stalin drept o pedeapsă pentru invazia din 22 iunie 1941, dar marea crimă a fost împotriva poporului polonez. Militarii din statul slav au luptat din prima secundă împotriva nazismului și au avut astfel o contribuție decisivă la înfrângerea Reichului. Unități întregi au fost alături de englezi pe Frontul de Vest până la ultimul cartuș și erau temute de către soldații Wehrmachtului. Cea mai eficientă escadrilă din timpul luptelor denumite Bătălia Angliei a fost formată cu personal refugiat din statul atacat la 1 și 17 septembrie 1939. Escadrila 303 de vânătoare a devenit cea mai faimoasă din cadrul celor 15 unități încadrate de militari polonezi. Mai mult. A fost cea mai renumită și mai apreciată din cadrul Forțelor Aeriene Regale (RAF).
Trădarea față de militarii polonezi nici nu se poate compara cu cea îndreptată împotriva popoarelor din imperiul britanic. S-a intrat în conflict pentru ajutorarea Poloniei și se lupta pentru libertate și democrație împotriva regimului nazist, odios prin politicile rasiale concepute și aplicate. Rezultatul la sfârșitul conflictului a fost că Polonia a fost lăsată în lagărul sovietic și unui dictator care avea la activ mai multe crime decât Adolf Hitler. Winston Churchill a mai comis o monstruozitate de parcă era sluga umilă a dictatorului de la Kremlin: a cerut intervenția militară în Manciuria. A fost deschis astfel drumul spre comunizarea popoarelor din China și s-a format o putere militară ancorată în ura împotriva a ceea ce înseamnă Occident. Popoarele din colosul roșu suferă și astăzi în urma politicii celor trei lideri la Yalta în februarie 1945. Aburii alcoolului au lăsat urme adânci în gândirea celor care ar fi trebuit să fie salvatorii omenirii.
Al Doilea Război Mondial a fost o luptă pentru obținerea de mai multă putere și n-a avut vreo legătură cu fericirea oamenilor. Au fost satisfăcute doar poftele bolnave ale celor care nu erau mulțumiți cu funcțiile deținute și cu rolul prea redus în desfășurarea evenimentelor istorice. Liderii militari au putut să-și aplice ideile criminale până la ultimul proiectil lansat spre pozițiile inamice. S-a avut grijă să se dea vina numai pe cei învinși. Cel mai cunoscut exemplu poate să fie cazul orașului Royan, cel care a avut soarta pecetluită chiar de un general francez obsedat de glorie. Edgard de Larminat nu putea să rămână în pagini cărților de Istorie drept un comandant care a blocat un sistem de fortificații și a început lupta pentru a ajunge Eliberatorul de la Royan. A reușit să obțină o presupusă măreață victorie în aprilie 1945, dar aceasta nu avea nici cea mai mică importanță în economia războiului, Germania fiind aproape de capitulare.
Realitatea a fost că ambele tabere au dus un război fără milă și îndurare împotriva civililor și militarilor, adevărate fenomene de genocid fiind organizate, dar au rămas cunoscute numai cele făcute de către cei învinși. Interesant este că formele perfecte au fost executate chiar de către cei ce se consideră pozitivi în istorie. Liderii de la Moscova se declară urmașii Uniunii Sovietice, dar nu vor să recunoască masacrul realizat împotriva locuitorilor ocupați de Armata Roșie, cazul Katyn din 1940 fiind cel mai cunoscut. Era o politică sistematică de exterminare a unor întregi categorii de populație și se începea cu elitele unor popoare pentru a rămâne masele de proști și mediocri, cei care ar fi urmat să fie manipulați de către aparatul de propagandă stalinist după gustul celor ajunși în vârful piramidei puterii.
Ceremonia din 2 septembrie 1945 a rămas ca o dată exactă pentru încetarea ostilităților, dar istoricii uită mereu să spună adevărul până la capăt. Conflictul mondial nu s-a încheiat prin semnătura reprezentantului japonez și nu s-a rezolvat ceva din tensiunile internaționale ce clocoteau în adâncuri precum un vulcan nervos. Iosif Stalin primise acordul capitaliștilor anglo-americani să atace trupele japoneze din China. Chiar a fost rugat să trimită Armata Roșie și cererea a fost satisfăcută cu promptitudinea permisă de deplasarea trenurilor militare pe lungul și uzatul Transsiberian. A fost o eroare strategică de neiertat și astfel lumea chineză a ajuns parte a lagărului comunist și un nou motor al revoluției mondiale. Conflictul nu s-a încheiat în 2 septembrie 1945, ci lupta contra a tot ceea ce înseamnă Occident și libertate continuă și astăzi prin tot ceea ce face Beijingul și astfel se demonstrează valabilitatea teoriei lui Gustave Le Bon despre căderea creierelor în trecut.
Al Doilea Război Mondial a început prin atacul german asupra Poloniei, dar a fost imaginea pură a ideii de revoluție mondială, tancurile sovietice nenorocind popoarele din Europa de Est și apoi pe cele din Extremul Orient. Războiul a fost dorit în primul rând la Kremlin și politica lui Stalin din 1939 chiar a dat roade prin faptul că lumea capitalistă a fost incendiată. Așa cum se întâmplă în natură, focul și-a schimbat direcția și invazia germană din iunie 1941 a dat peste cap toate planurile elaborate începând din ianuarie 1924. Armata Roșie n-a mai putut să cucerească întreaga planetă.
Al Doilea Război Mondial nu s-a încheiat la 2 septembrie 1945 deoarece au apărut noi centre de putere care să susțină cu fanatism un război intern împotriva dușmanilor poporului și unul pe plan extern sub termenul de revoluție mondială. Ideile vechi au rămas în vigoare și astăzi.
Sursă imagine: Wikimedia Commons