Armata română a participat la două războaie mondiale din diferite cauze și masele de infanterie nu mai făceau față inamicilor ce dispuneau de armament greu din belșug. În plus, dispuneau de stocuri uriașe de proiectile, ceva specific războiului industrial. Au fost făcute cereri către aliați și aceștia au început să trimită tunuri de diferite calibre. Cele care s-au afirmat în mod deosebit au fost de calibrele 75 și 120 mm de origine franceză.
Antanta a solicitat ajutorul României în 1916 pentru a scădea presiunea inamicului pe front și sprijinul a venit din noaptea de 27 spre 28 august 1916. Chiar dacă nu prea recunoșteau generalii aliați, plecarea trupelor inamice spre fronturile din Carpați și de la Dunăre s-a simțit și trebuia întărită trupa română pentru măcinarea diviziilor prezente, ceea ce ar fi determinat deplasarea de noi mari unități pe un front îndepărtat. Franța a fost de acord să ajute România cu tunuri ce se potriveau mai bine nevoilor trupelor trimise în Transilvania și apoi angajate în lupte grele pe un front vast. Au sosit în total 286 de exemplare și acestea au fost apreciate îndeosebi pentru rolul jucat în cursul bătăliilor din anului 1917. Generalul Berthelot a fost deosebit de respectat pentru modul în care a acționat în vederea asigurării aprovizionării aliatului de pe Frontul estic, Rusia punând tot felul de piedici în domeniul feroviar. Misiunea militară franceză a reușit să transforme Armata română prin livrările de armament și echipament de semăna cu ceea ce exista pe Frontul de Vest. Livrările de tehnică de artilerie a permis menținerea frontului în fierbinte vară a anului 1917 și militarii germani simțeau mirosul de Verdun și undeva în est. Tunurile si-au făcut simțită prezența în timpul ofensivei de la Mărăști și luptătorii din Divizia 218 infanterie germană au fost surprinși să vadă că și pe Frontul românesc pot exista concentrări de artilerie.
Aliatul german a început expedierile de arme îndeosebi din toamna anului 1940 și acestea proveneau în mare parte din capturile poloneze, tunurile de calibrele 75 și 105 mm fiind potrivite cu ceea ce exista în organica artileriei. Au fost expediate și 669 de tunuri antitanc de calibrul 37 mm. Se adăugau diferite piese antiaeriene de calibrele 20, 37 și 40 mm, cele ce erau necesare pentru protejarea trupelor și a bazelor militare. Dacă se reușea atingerea unei ținte zburătoare cu un proiectil de calibrul 37 sau 40 mm, erau provocate avarii grave sau doborârea avionului. Tunurile Oerlikon de calibrul 20 mm și cele Bofors de 40 mm au scris istorie pe navele americane în timpul războiului desfășurat în Pacific. Nu se poate scrie că Berlinul nu trimitea tehnică antiaeriană de calitate partenerului român.
Au fost recepționate până la 1 iunie 1941 1.300 de piese de artilerie, ceea ce însemna de 4,5 ori mai multe decât cele expediate de Antanta. Istoricii români au scris că Germania n-a vrut să înarmeze România din diferite motive și numai voința lui Hitler era suficientă pentru a limita accesul la tehnică militară de calitate. Nu se putea ca un regim politic negativ să facă vreo faptă bună. Nici măcar matematica simplă nu i-a convins pe savanți să-și schimbe opiniile.
Regimul nazist a fost odios, dar nu se poate dezvolta o minciună istoriografică și apoi să se treacă la rafinarea acesteia. Livrările de tunuri au revoluționat dotarea unităților militare românești în raport cu tehnica existentă în 1939, dar istoricii preferă să nu spună adevărul și atunci când au documentele în față. Le-au descoperit prin arhive, le-au studiat, le-au integrat în cărți și articole de specialitate și concluziile au fost identice cu cele emise pe vremea când fondurile arhivistice erau trecute la secret.
Lipsa de aprovizionare cu armament din partea Berlinului a fost inventată în perioada comunistă pentru a sublinia cât de negativ a fost regimul burghez și apoi a ajuns să fie un etalon pentru cât de mult pot specialiștii să inventeze minciuni științifice în vederea satisfacerii poftelor celor de la putere și a propriei dorințe de afirmare și îmbogățire. Istoricul trebuie să spună adevărul și să tragă concluzii corecte din documentele și evenimentele trecutului. Primirea a 1.300 de tunuri a însemnat o schimbare la față a artileriei române și armele au rămas în uz pe toată durata conflictului și chiar în comunista eră până când au fost înlocuite cu guri de foc sovietice și au ajuns să fie valorificate la fier vechi.
Surse imagini: Flickr
