Fenomenul economic devastator s-a declanșat brusc în octombrie 1929 prin prăbușirea afacerilor în Bursa din New York și apoi s-a extins la nivel mondial prin scăderea producției din industrie, construcțiile ar fi fost practic oprite și prețurile în agricultură s-au prăbușit. A fost un rău universal, produs din cauza viciilor sistemului de producție capitalist, și bietele elite conducătoare ale epocii n-au reușit să se opună eficient. Au încercat să facă bine și le-a ieșit un nou război mondial. Istoricii și economiștii au descris în cele mai întunecate nuanțe perioada de după 1929 și nivelul de trai a fost cel care s-a prăbușit. Șomerii erau peste tot și mărfurile nu erau suficiente pentru a asigura creștere economică. Părea să fie mai bine în uzinele statelor cu economie planificată, mai ales Moscova anunțând producții record și transformări revoluționare prin ridicarea de uzine impresionante prin dimensiuni.
Realitatea era diferită de ceea ce tot au vrut savanții să dezvolte timp de aproape un secol. Firma Ford, un renumit creator de mijloace motorizate, a lansat pe piață în 1927 camionul Ford-AA, o mașină ce putea să transporte 1,5 t de marfă pentru o masă proprie de 1.750 kg. Era un mijloc mecanic ce urma să alunge definit din orașe caii, dar să pătrundă cât mai departe în mediul rural. Era conceput să fie rezistent și ușor de folosit, ca un fel de catâr al noii lumi. A fost asamblat în circa 480.000 de exemplare până la scoaterea din producție în 1932. În funcție de clienți, putea să fie oferit drept autobuz școlar sau mașină mortuară. Sporirea maselor transportate a implicat o febrilă căutare de noi aliaje și un adevărat război se ducea în domeniul cauciucului pentru anvelope cât mai rezistente. Era un camion ce pleca de la platforma unui automobil.
Piața mondială era ca un uriaș burete și putea să absoarbă orice mijloc motorizat care să fie atractiv prin caracteristicile tehnice, aspect și, mai ales, prin preț. Conducerea firmei Ford era disperată să obțină noi cote din piață și mașinile de marfă reprezentau un sector interesant, dar un trust trebuie să fie reprezentat în diferite ramuri ale economiei naționale sau la nivel planetar. Cerere mai mare era înregistrată în domeniul automobilelor, cele care reprezentau visul oricărui om cu un nivel financiar peste medie. Uzinele firmei au livrat în perioada 1927 – 1932 4.858.644 exemplare de Ford Model A și nu se poate spune că nu se înregistra activitate la nivel de proiectanți, muncitori și vânzători. Ford Model A era urmașul renumitului Model T, cel ce dominase piața americană prin prețurile competitive. Trebuia să asigure în continuare dominarea pieței prin cantitate și calitate.
Istoricii și economiștii epocii ai pus pe prima pagină a cărților sau drept ilustrație a articolelor poze cu șomeri și săraci, dar n-au vrut să precizeze că fix în era blamată au intrat pe piață mase de mașini revoluționare, cele ce cereau munți de piese de schimb și volume în creștere de benzină și ulei de motor. Un singur Ford A avea nevoie la un singur plin de 38 de litri de benzină, dar motoarele din epocă erau însetate și centre de aprovizionare erau deschise peste tot unde era cerere. Cum mașinile erau din ce în ce mai complicate, s-a dezvoltat domeniul serviciilor legate de întreținerea vehiculelor pe patru roți. Dacă a crescut cererea de petrol, a scăzut cea de cărbune, combustibilul solid fiind prea greu, voluminos și poluant. Multe mine au fost abandonate și nici de mulți muncitori din regiunile negre au fost obligați să plece spre orașele cu noi capacități industriale. Mobilitatea socială era din ce în ce mai mare și fenomenul era vizibil chiar și dincolo de granițele statelor industrializate.
Zisa Mare Criză Economică a fost o epocă de avânt economic și de transformare rapidă, modelele revoluționare fiind repede ajunse în categoria amintirilor. Totuși, cele realizate erau folosite pentru obținerea de profit și încă mai există Ford-AA în activitate prin Cuba și Uruguay. Regiunile periferice se dezvoltă lent și rămân conservatoare, Cuba fiind adusă în starea de muzeu în aer liber și de către regimul comunist. Recesiunea Economică a fost marcată de evoluții rapide în timpul cărora patronii au făcut investiții deosebite în noi tehnologii, cele care implicau muncitori calificați și disciplinați. Nu mai contau masele de salariați de odinioară.
Trebuie să se termine cu afirmațiile despre Marea Criză Economică din moment ce uzinele mecanice livrau valuri de mijloace motorizate, cele ce începeau să acapareze sectoare întregi ale economiei prin cererea de materii prime și combustibil. Ofensiva va continua până la Al Doilea Război Mondial, perioadă în care camioanele vor deveni legendare.
Surse imagini: Colecția Vlad Capotescu
