Un comunist adevărat se definește a fi o persoană dominată de ură și invidie împotriva a orice. Chiar în propria organizație trebuie să fie cultivate astfel de valori.
Istoricii organizației din spațiul românesc au scris mereu că în 1938 a fost cea mai mare producție și care se realiza în timp foarte scurt în noul regim. Cel mai criticat regim era cel organizat de Ion Antonescu. Nu exista ceva pozitiv și multă cerneală a curs pentru a se demonstra superioritatea celor aduși la putere de tancurile invadatorilor sovietici.
Problema principală a istoriografiei comuniste a fost că a demonstrat superioritatea lumii capitaliste în raport cu ceea ce au făcut legiunile desantate și sprijinite de tancurile sovietice. Dacă se atacă un obiectiv cu înverșunare, înseamnă că era ceva bun, perfectibil întotdeauna.
România capitalistă a pornit de jos pe calea modernizării și Primul Război Mondial a agravat situația. Totuși, în 1938 era singurul stat normal din Europa care exploata, rafina și vindea prin conducte petrol și produse derivate. În plus, exista o industrie ce oferea utilajele necesare în domeniu. Dacă se exclude Uniunea Sovietică, patria lagărelor de exterminare, România era cea mai dezvoltată în domeniu. Au avut grijă sovieticii să exploateze tot ce era mai bun și rezervele au secătuite.
Progresul comunist în tehnologie a plutit pe sângele celor trimiși în lagărele de concentrare și care au reprezentat floarea neamului românesc.
Surse imagini: Picryl
