Dictatorul de la Berlin pregătea de zor o forță de invazie la granița de vest a Uniunii Sovietice și Iosif Stalin era informat de către spioni despre ceea ce se petrecea în tabăra germană. Nu erau crezuți. Raportau și diplomații controlați de Molotov. Nimic! Au fost trimise avertismente din partea conducătorilor statelor occidentale. Stalin a rămas inflexibil. A crezut în puterea documentelor semnate cu Hitler și se știe că în diplomație actele trebuie să fie respectate. Unii specialiști au scris clar că un politician cu studii teologice nu putea să se priceapă la probleme militare. În plus, era și paranoic, contactul cu realitatea fiind rupt.
Mareșalul Jukov, un colaborator destul de apropiat de dictatorul comunist, a scris o carte de amintiri în care spune că n-a fost luată în seamă dorința liderilor militari de efectuare a unor pregătiri intense la frontiera de vest. Nici nu s-a făcut o mobilizare a forțelor pe direcțiile probabile de acțiune și nici fortificațiile nu erau pregătite. Existau unele permanente din beton armat, dar ar fi fost necesare rețele de sârmă ghimpată și bariere din mine antitanc și antipersonal. Iosif Stalin a fost marele vinovat pentru dezastrul din 1941.
Realitatea a fost prezentată de același autor la o altă pagină (257 în ediția românească) și se pare că aparatul de cenzură nu prea înțelegea care era sensul formulărilor. Se spune acolo în cel mai clar mod că erau la frontiera de vest 1.800 de tancuri moderne, mijlocii și grele. Erau evident puține după unele formulări, dar acestea ar fi echivalat singure cu nouă divizii de tancuri fără egal în lume. O divizie cu 200 de T-34 ar fi fost imposibil de oprit, dar specialiștii sovietici au scris că s-a procedat la o risipire a mașinilor noi printre cele vechi. Acestea erau în număr însemnat și aveau motoresurse limitate. Motoarele erau uzate din cauza folosirii în timpul antrenamentelor sau al luptelor din Polonia și Finlanda. Autorul nu vrea să precizeze câte exemplare erau, dar acestea puteau să fie întărite cu T-34 și KV-uri, practică folosită și de germani pentru a da ceva valoare modelelor Panzer I și Panzer II. Cum un T-34 nu putea fi comparat cu un Panzer III sub nici o formă, era absolut normal să nu fie crezută ideea că Hitler va încerca să atace Armata Roșie sau că va avea vreo șansă de reușită în cazul unei ofensive în regiunea de frontieră. Oricum, doctrina sovietică stabilea că forțele armate erau cele mai ofensive din lume și ar fi trecut imediat peste graniță.
Adevărul era că Iosif Stalin a pregătit o invazie a Germaniei naziste și a României, dar atacul de la 22 iunie 1941 a dat o lovitură mortală tuturor planurilor pregătite din ianuarie 1924. Așa se explică și furia cumplită manifestată de dictatorul sovietic până la sfârșitul vieții împotriva a ceea ce însemna nazism. I-a fost distrusă cea mai frumoasă armată de invazie pe care o pregătise pentru realizarea revoluției mondiale.
Surse imagini: Wikimedia Commons
