Presa mondială s-a repezit cu furie la un subiect cu adevărat interesant și aducător de audiență: criza economică generată de prăbușirea pieței imobiliare din SUA. A fost un prăpăd financiar pe care politicienii l-au rezolvat prin oferirea de ajutoare firmelor private în timp ce erau mărite impozitele și erau tăiate salariile și pensiile. Abia în anul 2012 s-ar fi redresat mediul de afaceri, dar recesiunea s-ar fi menținut în multe regiuni de pe glob. Ziariștii au transformat orice informație în știre senzațională și criza a fost comparată mereu cu Marea Criză Economică din 1929. Cărțile de istorie vor reține poveștile cele mai senzaționale și vor fi ilustrate din belșug cu grafice colorate.
Repetarea cu insistență a acestor idei parcă arată ceva suspect, parcă ar fi o manipulare a realităților astfel încât să fie prezentarea pe gustul elitelor politice și economice. Se face totul pentru a lăsa o imagine pozitivă despre fapte nenorocite.
Economia mondială este prezentată mereu drept centrată pe servicii, finanțe și tehnologiile înalte, cele ce generează marile venituri. Civilizația contemporană este ridicată prin folosirea betonului armat, esența tuturor construcțiilor contemporane. Fierul se obține din cantități uriașe de minereu, cele ce trebuie să fie deplasate chiar de pe un continent pe altul. Mineritul trebuie să fie dezvoltat cu ajutorul excavatoarelor de mari dimensiuni, camioane, trenuri și vapoare gigantice fiind folosite pentru deplasarea cantităților impresionante de mărfuri sărace pe distanțe mari. Se adaugă munți de cărbune de calitate pentru transformare în cocs. Energia electrică este necesară pentru rafinarea oțelurilor în vederea eliminării impurităților, aliajele pentru mașinile de înaltă tehnologie urmând să fie apropiate de perfecțiune.
Furnalele înalte și poluante au produs în anul 2007 peste 1,35 miliarde de tone de oțel, mult mai mult decât cele 850 milioane de tone din 2000, epocă în care cică nu era criză. Teoretic, ar fi trebuit să scadă livrările de la oțelării, ceea ce pare să se confirme prin cele "doar" 1,26 miliarde de tone din 2009. Anul următor s-a trecut de pragul de 1,4 miliarde și în 2012 a fost depășit cel de 1,55. Atmosfera a ajuns să fie impurificată de abia se mai respiră în multe zone de pe glob.
Fierul este esențial în industria constructoare de mașini și erau realizate vapoare uluitoare prin dimensiuni. Nava de croazierăOasis of the Seasa fost realizată în perioada 2007 – 2009 și era un colos lung de 360 mai lat de 60,5 m. A fost urmată deAllure of the Seasîn 2010, alungită la 362 m și cu corpul compus din 54.000 t de oțel de calitate superioară.
Industria metalurgică a duduit în perioada zisă de recesiune și au fost afaceri cu adevărat grele. Problemele din economie au fost generate de lupta patronilor în vederea obținerii de prețuri cât mai reduse la materii prime în vederea maximizării profitului cu orice risc. Există o disperare în lumea afacerilor pentru o acumulare primitivă de capital și numai zisul succes în acțiunile economice aduce o oarecare fericire celor veșnic nemulțumiți. Lăcomia nu are însă limite și oțelul satisfăcea și poftele conducătorilor militari sub formă de arme și muniții. Un obuzier autopropulsat Msta-S cu tun de calibrul 152 mm avea 42 de tone și nu se vedea vreo intenție de economie. Moscova cerea și uzinele mecanice executau ordinele. Combinatul de la Magnitogorsk are producția trecută la secret și după căderea Uniunii Sovietice. Vapoarele militare sunt însă mult mai interesante pentru cei pasionați de arginti. USSTruxtuna fost asamblat în perioada 2005 - 2009 și este un crucișător cu un deplasament de 9.200 t. Au fost finisate în epoca de criză zece crucișătoare din ClasaArleigh Burkeși n-au fost probleme cu oțelul. Sunt numai câteva exemple de forme obținute de metale. S-a muncit mult și bine, industria constructoare de mașini a duduit.
Epocile zise de criză sunt perioade de accelerare a afacerilor și cele cu oțel au fost cu adevărat grele.
Sursă imagine:Wikimedia Commons